Biologul cu geanta roz în spate

Timp de un an, Andrei a mers aproape săptămînă de săptămînă la aceeași adresă unde un băiețel de 13 ani comanda pe ascund cîte ceva de mîncare prin aplicație. „Într-un timp mergeam aproape zilnic la ușa lui, îl știau toți colegii mei”, spune el în timp ce își trece degetele prin barbă. Cînd ajungea la destinație, bunica copilului îl amenința că nu le va mai deschide niciodată, dar după aceea, plătea comanda și închidea țîfnoasă.

Este student în anul al II-le-a la Facultatea de Biologie, iar cînd vorbește, privește omul din fața lui cu ochii săi mari albaștri, fluturîndu-și genele lungi. În urmă cu doi ani, a completat un formular online cu angajări ca distribuitor de mîncare, dar în căutarea cît mai rapidă a unui loc de muncă, a uitat că aplicase și pentru acesta. „Cînd m-au sunat, nu înțelegeam cine sînt și ce vor de la mine”, rîde el în timp ce își așază gluga la hanoracul mov pe care îl poartă. Deși se plimbă de puțin timp prin tot Iașul, ori cu mașina, ori cu bicicleta în zilele însorite, Andrei spune că i s-au întîmplat multe peripeții chiar din primele sale zile. A semnat contractul în parcarea unei facultăți și de atunci, îmbină pasiunea pentru condus cu nevoia de a cîștiga bani a unui student. În prezent, studiază la Facultatea de Biologie și spune că ar vrea să devină profesor într-o zi, dar se gîndește foarte serios să facă apoi un master în Criminalistică. „Mi-am dorit să fac biologie încă de cînd eram pe băncile liceului și pur și simplu mi-am urmat visul”, spune Andrei. După ce a realizat că această meserie pe care o practică cîteva ore pe zi îl face fericit, s-a gîndit să își cumpere o bicicletă.

„Astăzi e prima dată cînd o pun în mișcare. Sînt curios cum va fi cu geanta-n spate.” Cînd a început să livreze mîncare la domiciliu avea doar șapte colegi și asta l-a ajutat să lege prietenii imediat, iar cu ocazia Crăciunului trecut, și-au cumpărat între ei cadouri. În prezent, numărul lor s-a mărit și spune că nu mai sînt cu toții atît de apropiați ca atunci. Astăzi, el povestește cum uneori, dacă mai varsă cîte un suc sau distruge un fel de mîncare, anulează comanda și se bucură el singur de ce au comandat persoanele. Deși iubește ceea ce face, Andrei recunoaște că sînt și momente în care oamenii nu sînt amabili, dar zice că învață treptat cum să se comporte în fiecare situație. Asta nu îl descurajează să își continue treaba, el așteptîndu-și turele cu nerăbdare. Uneori ia cîte un prieten cu el la plimbare pentru a-i ține companie și așa, doi dintre ei s-au alăturat echipei sale. „Le-am arătat cum stă treaba dinainte să fim și colegi de muncă, dar după mi-am dorit ca eu să îi instruiesc”, spune tînărul. Deși îi place să muncească aici, Andrei recunoaște că există și o parte urîtă în ceea ce privește uniforma. „Mie îmi place culoarea, e țipătoare, dar oamenii din jur au reacții ciudate cînd mă văd pe stradă în acel roz fuchsia”, zice Andrei pe un ton serios.

Deși spune că biologia este una dintre pasiunile lui cele mai mari, vrea să livreze mîncare în continuare mulți ani de acum înainte și consideră că prin munca pe care o face, are posibilitatea de a cunoaște persoane noi. Așa a devenit mai sociabil și a reușit, în primul rînd, să își învingă frica de a vorbi cu oamenii din jurul lui. Își îmbracă geaca roz și timp de patru ore, Andrei se plimbă pe străzile Iașului cu ideea de face cardio și cu speranța că poate să treacă încă o sesiune în care să învețe în timpul orelor de muncă.

de Ioana DOLEANU