Palatul acoperit cu stuf
Pastila de după 15 aprilie 2019 Niciun comentariu la Palatul acoperit cu stuf 41Mereu mi-am imaginat România ca pe un bordei dărăpănat, acoperit cu paie, fără apă curentă sau gaz, dar împopoțonat cu tot felul de statuete, cu geamuri termopan și turnulețe, la rîndul lor acoperite cu stuf, dar vopsite în auriu. Nelipsite sînt și antenele pentru televizor, care stau pe acoperiș ca niște farfurii zburătoare, iar în casă, în fiecare cameră, cîte un televizor pe care poți găsi tradiționalul pește din sticlă așezat pe un mileu frumos croșetat.
Nu știu de ce, dar în ciuda ușilor care scîrție la fiecare atingere și care nu se închid pînă nu le izbești cu putere, a pereților ce nu au mai văzut var de cînd au fost construiți și a crăpăturilor prin care șuieră vîntul, pe jos mereu îmi imaginez că România are un covor din ăla moale, imens, care arată ca și cînd un cîine lățos și-a uitat blana aici. Un covor care a fost cîndva alb și pe care ai fi putut dormi, însă acum nimeni nu mai are curajul să facă asta. Nu a mai fost scuturat de mult timp, iar prin el poți găsi de la bucăți de lemn și pămînt, pînă la felii de parizer care, pentru că nu conțin fărîmă de carne, nu s-au stricat și au ajuns să arate ca niște bucăți de coajă de copac.
România asta a mea are însă o sobă cu cuptoraș în care focul mereu arde vesel. Este poate singurul loc în care îmi place să stau. Aici îmi aduc aminte de pasca și cozonacii bunicii, de feliile de cartof coapte pe plită și de nopțile de iarnă în care mă lipeam cu spatele de sobă și adormeam cu poveștile din bătrîni sau cu radioul pornit în surdină de unde auzeai, ca dintr-un vis, melodii populare. Cuptorașul ăsta nu m-a lăsat să plec încă din bordeiul dărăpănat, dar stau și mă gîndesc că, oricît de vesel ar arde focul, prin pereții crăpați și hornul ruginit mereu iese fum. Un fum care a determinat deja pe multe dintre mătușile, unchii și verii mei să iasă pe ușa de incendiu. Iar dacă nu vom acoperi crăpăturile, fumul i-ar mai putea fugări pe mulți. Eu nu am însă de gînd să plec undeva și, deși sînt mii de crăpături de acoperit, în primăvară mă apuc de treabă. Sper doar să mai am cîteva ajutoare!
Adaugă un comentariu