Sacrificiile făcute pentru „tronul de fier”

Lumea pe jar 22 aprilie 2019 , de Claudia Pincovski Niciun comentariu 68

Odată cu apariția primului episod din sezonul al VIII-lea, cel care este anunțat ca fiind și ultimul, din „Game of Thrones”, frenezia din jurul serialului a crescut, iar atît producătorii, cît și fanii au început să se implice în diverse campanii de promovare precum cea care presupune căutarea a șase tronuri de fier împrăștiate în locații diferite de pe întreg globul pămîntesc. Clădit pe episoade istorice transformate în „fantasy”, serialul inspirat de cărțile scrise de George R. R. Martin este, momentan, cel mai popular din lume, ajungînd chiar la cel mai mare număr de piratări pe episod și dînd naștere la două noi limbi pe care fanii le pot studia cu ajutorul unei aplicații pentru smartphone-uri.

Serialul „Game of Thrones”, care a avut premiera în data de 19 aprilie 2011, este o adaptare după o serie de cărți scrise de George R. R. Martin, numită „A song of Ice and Fire”. Prima carte, cea a cărui nume este similar cu al serialului, a fost publicată în anul 1996, iar pînă acum autorul a scris cinci din cele șapte cărți care ar trebui să întregească seria. Pentru o lungă perioadă de timp, George R.R. Martin a fost scenarist, iar seria „A song of Ice and Fire” a creat-o pentru că se plictisise de stilul restrictiv de scriere impus de bugetele televiziunilor. Așa a decis să scrie o carte care, în viziunea lui, n-ar fi putut niciodată să fie adaptată pentru un program TV deoarece ar fi trebuit să fie făcute investiții mult prea mari, însă după ce „Lord of The Rings” s-a bucurat de un real succes, pentru că și cartea scrisă de George Martin urma cam aceeași linie „fantasy”, autorul a început să fie abordat de tot mai multe persoane pentru crearea unei adaptări televizate. Oferta actualilor producători ai serialului, D. B. Weiss și David Benioff, a fost acceptată datorită faptului că după o lungă dezbatere, cei doi au știut să răspundă la întrebarea lui R.R. Martin, respectiv „cine este mama lui Jon Snow?”, Jon fiind unul dintre personajele principale ale seriei.

Promovarea, cheia succesului

Odată cu anunțarea ultimului sezon, serviciul online de televiziune HBO Go, cel care difuzează Game of Thrones, a lucrat intens la campanii de promovare ale serialului, iar dintre toate cele folosite, merită menționate trei dintre ele, cele în care a fost nevoie de implicarea fanilor de pretutindeni. „Create for the Throne” a fost o competiție în care artiști de pe întreg globul au fost provocați să vină cu idei prin care să restilizeze cîteva dintre elementele-simbol ale serialului. Imediat după, cei de la HBO au venit cu o altă provocare sub numele de „Bleed for the Throne”, campanie realizată în parteneriat cu Asociația „Crucea Roșie” din Statele Unite ale Americii, prin care i-au încurajat pe fani să doneze sînge. Ultima și cea mai îndrăgită de urmăritorii serialului a fost campania denumită „Quest for the Throne”, cea care i-a provocat pe oameni să găsească șase tronuri de fier ascunse în șase părți diferite ale lumii.

Dacă participanții la acestă „misiune” au fost nevoiți să se „lupte” pentru tron, fanii mai vechi ai serialului, cei care-l urmăresc de la primele sezoane, au avut ocazia, în 2013, să-și cumpere replici originale ale tronului de fier. Acestea aveau trei metri înălțime și cîntăreau 160 de kilograme, iar prețul unui astfel de „suvenir” era de 30.000 de euro.

Întorcîndu-ne însă la campaniile de la promovare, cei de la HBO susțin că nu sînt nici pe departe deranjați de faptul că, momentan, „Game of Thrones” este cel mai piratat serial din lume, ajungînd la 6 milioane de descărcări ilegale pentru fiecare episod. Dețănătorii HBO spun că acesta este un tip foarte bun de marketing și că așa li se dovedește că producțiile în care investesc vor ajunge la următoare generație, cea care va fi nevoită să plătească pentru a avea acces la acest tip de servicii.

Serialul face un pas înainte cărților

Pentru o lungă perioadă de timp au existat divergențe între cititorii seriei „A song of Ice and Fire” și urmăritorii serialului „Game of Thrones”, primii dintre ei susținînd că producția TV nu se ridică la înălțimea calitativă a cărților și că creatorii nu au respectat îndeaproape scrierile lui George R.R. Martin. Deși autorul face parte din echipa de scenografi, este adevărat că serialul nu a replicat totalmente acțiunea din cărți, asta și pentru că producătorii au vrut ca „Game of Thrones” să-i atragă și pe cei care deja citiseră seria. Astfel, unele detalii sînt complet ignorate, iar altele, precum limba dothraki – care aparține unui trib străvechi inspirat de mongoli – sînt mult mai dezvoltate. Datorită serialului, limba dothraki precum și valeryana, pot fi studiate acum pe Duolingo, o aplicație prin care oamenii pot învăță gramatica și vocabularul limbilor străine.

Așa cum pentru tribul Dothraki au servit drept inspirație mongolii de odinioară, pentru majoritatea elementelor din „Game of Thrones” stau la bază episoade istorice pe care autorul le-a exploatat și stilizat, transpunîndu-le în fantastic. De exemplu, zidul imens de gheață, unul dintre simbolurile principale ale serialului în jurul căruia se va desfășura acțiunea ultimelor trei sezoane, este inspirat de Zidul lui Hadrian construit de romani în urma cuceririi Britaniei, fiind pentru mult timp limita nordică a Imperiului Roman. George R.R. Martin a povestit despre cum i-a venit inspirația în legătură cu folosirea acestui element, spunînd într-un interviu că „mă plimbam pe zid și îmi imaginam cum era să fii un legionar roman stînd pe acest perete, uitîndu-te la dealurile din distanță. Era un sentiment foarte profund. Pentru romanii de atunci asta era capătul civilizației, capătul lumii. Acum știm că dincolo de zid erau scoțieni, dar ei nu știau asta; putea fi orice fel de barieră împotriva forțelor întunecate și asta a plantat ceva în mine, dar atunci cînd scrii fantezie faci totul mai mare și mai colorat așa că am luat zidul și l-am făcut de trei ori mai lung, de 200 de metri înălțime și l-am făcut din gheață”.

Un alt element inspirat cu totul din istorie este harta lumii „Game of Thrones” care a fost desenată chiar de autor. În aceasta, continentul principal, respectiv Westeros, este reprezentat similar cu modul în care sînt situate, în realitate, Marea Britanie și Irlanda pe harta actuală. Continentul din Est, Essos, este reprezentarea Europei și a Asiei unite într-un țărm care devine mai misterios cu cît de îndrepți mai mult spre Est, exact așa cum era perceput Orientul în trecut. În Sud este conturat un continent aproape neexplorat din cauza vegetației dense și a animalelor sălbatice, foarte asemănător Africii, iar în Vest nu se știe exact ce poate fi descoperit, similar Oceanului Atlantic și Americii care a rămas un mister pînă în secolul al XV-lea.

Bugetul nu poate pune piedică războiului din Nord

Din cauza acestor similitudini care trebuie respectate cu strictețe pentru ca serialul să nu cadă în banal, producerea unui episod din „Game of Thrones” în primele patru sezoane ajungea undeva la aproximativ șase milioane de dolari, crescînd, totuși, de la un sezon la altul. Însă, începînd cu sezonul al V-lea, un episod a costat în jur de zece milioane de dolari, iar pentru sezonul al VI-lea au fost investiți 100 de milioane de dolari, asta pentru că se filmează pe trei continente și cel puțin șase țări. Un sezon cuprinde cel puțin 150 de locații, printre care se numără și Spania, Croația, Maroc, Statele Unite, Malta, Islanda și Irlanda de Nord, în care se filmează peste 240 de zile. Bugetul ajunge la sume atît de mari și pentru că în producție sînt implicați peste 6.000 de oameni, 5.000 dintre ei fiind actori care trebuie să facă parte de figurație, 1.000 sînt oameni ai echipajului, iar 166 sînt actori care apar periodic în serial. Într-un sezon joacă aproximativ 266 de personaje reprezentative, iar dintre acestea niciunul nu poate fi văzut în toate episoadele. Serialul este filmat între lunile iulie și decembrie, de două echipe diferite, una purtînd numele „Lupul” și cealăltă „Dragonul”, echipe care filmează simultan în mai multe țări.