Cetățeanul din „orașul bucuriei” s-a mutat în Iași

„Mi-e dor să am prieteni”, spune simplu, ca un fapt divers, Pabitra, fixîndu-și ochii cafenii asupra paharului de limonadă de pe masă. Ridicîndu-i, cîteva clipe mai tîrziu, mă întreabă dacă e de vină freza sau culoarea maronie a pielii – „de ce aveți voi, românii, atîtea prejudecăți?”. Pabitra Biswas are 31 de ani și stă în România din noiembrie 2017, atunci cînd a venit cu proiectul Erasmus Mundus. Deși nu a ales el țara, ci a fost repartizat aici de către coordonatorii Erasmus după domeniul în care voia să studieze, a ajuns să-i placă în Iași. Astfel că după ce au trecut cele zece luni de bursă, a decis să-și prelungească, printr-un program al Ministerului Educației, permisul de ședere pentru a-și finaliza studiile de masterat la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași (TUIASI).

S-a născut în Calcutta, orașul care a fost capitală a Indiei pe vremea în care țara era stăpînită de britanici. Citind una dintre poeziile lui Kazi Nazrul Islam, supranumit „poetul inspirat”, despre cum nu trebuie să stai toată viața într-o cameră închisă, ci trebuie să ieși în lume, să te descoperi prin oamenii pe care-i întîlnești, lui Pabitra i-a intrat în cap că trebuie să plece de acasă. N-a zis nimănui din familia sa că s-a înscris în Erasmus Mundus, decît atunci cînd a fost acceptat și a fost nevoit să le spună că pleacă în România. „Cine o să aibă grijă de tine acolo?”, l-a întrebat, îngrijorată, mama sa, deși avea deja 28 de ani. „I say ok, sînt o persoană foarte educată, pot să am grijă de mine”, își amintește Pabitra că a răspuns atît mamei sale, cît și celorlalți care încercau să-i pună piedici. „My lovely mother and father, cei doi frați și sora mea, pun presiune pe mine să mă întorc și să mă așez la casa mea”, rîde tînărul, dezvelindu-și pînă la gingii dinții strălucitori, spunînd că asta se întîmplă fiindcă este singurul cu studii superioare, dar și singurul necăsătorit din familie.

Luînd o înghițitură de limonadă, îmi povestește cum a trecut peste barierele culturale care separă viața studențească din India de cea din România. Aici a văzut pentru prima dată un băiat și o fată singuri într-o cameră de cămin – „în India n-ai să vezi asta niciodată. Vă plîngeți, dar aici viața e ușoară”, spune nonșalant tînărul. Calcutta, orașul său natal, este supranumit „The City of Joy” (Orașul bucuriei), însă despre Iași Pabitra spune că l-ar denumi „The Night Queen”, datorită vieții de noapte pe care a experimentat-o de mai multe ori alături de colegi – „fetele sînt cam reticente cu mine, dar, în rest, viața de noapte e o încîntare”, zice Pabitra, înclinîndu-și ușor capul într-o parte și-n alta.

Curios de religia creștină a participat la cîteva slujbe – „îmi place acel «Domne miluiește, Domne miluiește», e ca o incantație. Sînt hindus, dar religia mea este onestitatea și credința în umanitate”, spune Pabitra, sorbind ultimele picături de limonadă.