Liniștea electorală
Povești fără timbru 22 noiembrie 2009 Niciun comentariu la Liniștea electorală 4„Domnu’! Domnu’! Sînteți de la lumină?”, strigă o bătrînă după mine, pe ulița prăfuită. Nici nu apuc să spun ceva că aud în spatele meu cum femeia își trimite degrabă nepotul în casă după „bir”: „Adu banii de unde ți-a arătat bunica”. Atîta grijă are femeia. Despre „președinți”, îmi spune doar că „N-o fost nimeni, cine să vină la noi? Merg la vot, da nu știu cu cin’ votez, care o fi scris primu’ acolo”.
Degeaba încerc să dau cu ochii de afișe electorale sau de o plasă pe care să scrie cu litere îngroșate numele vreunui partid. La Rebricea, numai trenul ajunge fără întîrziere. De prezidențiale, nici urmă. „Astea-s aici de cînd l-am votat pe primar, el e cu PSD-ul”, mă lămurește nea’ Mihai, care nu încetează să bombăne sub mustață în timp ce-mi arată trei afișe roșii, înșirate prin spatele gării. Singurul semn că politica a ajuns pe aici e un banner imens cu Geoană și o hîrtie lucioasă cu Vadim Tudor, din care ciupește cu spor o găină. Pe restul uliței, pustiu.
Chelia portocalie
Aflu de la moș Vasile că în micuțul sat politica se face în treacăt, de pe patru roți. „O venit într-o zi o mașină care striga pe aici, dar a luat-o înspre Vaslui. N-o fost nimic altceva”, se bîlbîie leneș bătrînul, de pe băncuța din fața porții. Îl salut și dau să merg mai departe, dar mă oprește: „Am fost mereu la vot, oricare au fost candidații, da’ amu nu știu ce să fac, oi vedea acolo cu cine votez”. Îmi zîmbește și își sprijină bărbia pe toiag, după care mă îndrumă spre drumul principal.
Singurul avizier din tot satul e pe terenul de fotbal. Pe peretele la ceea ce a fost odata vestiarul echipei se amestecă o mare de roșu cu cîteva petice de portocaliu. Din Traian Băsescu nu se mai vede decît o bucată de chelie și două cornițe desenate de copiii de la grădinița de alături.
Resemnat, mă îndrept încet spre gară. Înainte să fac dreapta pe drumul de țară care serpuiește agale, departe de drumul cu asfalt, aud o voce răgușită strigîndu-mă dintr-o căruță: „Mă scuzați domnu’. Nu știți cînd vin ăștia de la lumină?”.
Cătălin HOPULELE
Adaugă un comentariu