Bomboane cu porumb și zaț
1001 de chipuri 7 decembrie 2009 Niciun comentariu la Bomboane cu porumb și zaț 8„41 de bobi ca 41 de frați, cum știți să încolțiți și să răsăriți, așa să-mi știți să-mi ghiciți”, spune ca o incantație o băbuță ce vorbește cu boabele galbene de porumb. „Cititul în bobi”, cum îl numesc cei din breasla de vizionari, „nu e pentru oricine”. Bătrîna mă avertizează de cum i-am călcat pragul că dacă nu cred în „puterea ei”, bobii „o să se strice”, probabil la fel ca viitorul pe care mi l-aș dori. Bobii se agită în mîinile creponate ale femeii, primesc o cruce și deodată murmurul lor se oprește. Sorb o gură de cafea din ceașca de pe masă și mă las purtată de farmece.
Ochii lucioși ai femeii se uită fix la mine, preț de cîteva secunde, ca și cum ar vrea să-mi afle toate gîndurile. Apoi ritualul așezării bobilor pe mușamaua tocită continuă. Printre bolboroseli, mai aud un „Dumnezeu”, o „Diana” și o ceartă cu boabele de porumb pe limba băbuței. Am impresia că viitorul meu sigur e acum cam tulbure. Rînd pe rînd sînt puse pe masă nouă grămăjoare de bobi. Din ei, bătrîna alege la întîmplare cînd doi, cînd patru și îi înșiră ca să vadă mai bine ce voi „păți”.
Viitorul, plămădit în sobă
„Cititul” se repetă de trei ori. Dacă bobii se despart cîte trei, atunci am parte de bucurii, de rămîne doar unul, atunci e de rău. Înainte să îmi spună la ce să mă aștept de la viață, se uită iscoditor la mine și îmi cere cei șapte lei, prețul aflării viitorului. Îi ia repede, îi ascunde sub un colț de mușama și îmi zice: „Maică, ai un pic de îndoială, în rest bucurii, bucurii”. Fără prea multe vorbe, strînge repede boabele de porumb în palme, ocrotindu-le și le ascunde pe sobă, ca să „plămădească viitorul” noului venit.
Ca să nu mă lase chiar în ceață, aruncă o privire în ceașca de cafea ciobită. Scapă repede de lichidul negru și printr-o mișcare amețitoare colorează ceramica albă cu sute de puncte de zaț. „Trei persoane lîngă coadă, te sfătui cu cineva în casă. Apare aici și o chitară și o floare foarte frumoasă, deci bucurie. Mai văd un drum lung, mai departe așa”, îmi zice bătrîna care cunoaște și secretul ascuns în cofeină. Mă pune să ating cu degetul mare „în dreptul cozii, peste ceașcă”, ca să vadă și în viitor. Forme ciudate prind sens pe pielea mea pentru bătrîna care vede totul roz pe negru. Pe picior de plecare, se mai uită și în fundul ceștii, unde vede o lumină și-mi spune: „Ohoo, fericire maică, ai parte de fericire!”.
Sub privirea altei fete, care își caută viitorul, îi dau băbuței încă trei lei chinuiți în buzunar și plec, jucîndu-mă atent cu un bob.
Diana IABRAȘU
Adaugă un comentariu