Moșu’ mi-a adus un președinte
Șah-mat 7 decembrie 2009 Niciun comentariu la Moșu’ mi-a adus un președinte 1De nuiele nu mi-a fost niciodată frică. Știam că odată și odată tot le voi primi. Și, pe măsură ce creșteam, am uitat de cadouri, care inevitabil s-au transformat în bani și-am început să-mi cumpăr ce vreau. Ultimul dar de care-mi aduc aminte a fost un cuțit vînătoresc care și azi mă mai ține, fie că-l folosesc la tăiatul pîinii în cămin sau la desfăcutul conservelor de „carne în suc propriu” pe munte.
Indiferenți ca Moșii mi-au fost și politicienii. Apăreau la fel de des în viața mea, la televizor sau în discuțiile tatălui cu vecinul de la doi, un tip cam zgomotos și prea încrezător în teoria conspirației.
Atîta timp cît banii, fie și puțini, veneau, putea să-i aducă și Constantinescu în casă, iar Moș Crăciun să conducă țara. De racheta de la LEGO nu mi-au ajuns niciodată și pentru abonamentele de la sala de Internet din cartier trebuia să ascund în fiecare zi cei 20.000 pentru mîncare sub chiuveta din baia de serviciu. Din școala generală am învățat să păstrez astfel banii pentru toate prostiile care mă fascinau.
Ca cetățean am fost cu atît mai puțin responsabil. Nu vroiam să aud de partide, alianțe sau dezbateri politice. Nici de șefi de stat, fie că numele li se termină sau nu în „escu”, atîta timp cît salariile nu se schimbă, autobuzele-s la fel de aglomerate și străzi se repară numai cu două săptămîni înainte de alegeri, indiferent cine cîștigă.
Înveți să nu-ți mai pese cine iese președinte într-un oraș care se transformă din ce în ce mai mult în kitsch sub conducerea unui individ aflat la al treilea mandat consecutiv și cu sute de mii de euro investiți în palmieri care se ofilesc la finalul fiecărui sezon estival. Devii și mai reticent cînd vezi mizeriile din timpul campaniei electorale. Asta dacă ai discernămîntul să te întrebi ce relevanță are faptul că un om a lovit sau nu un copil pentru capacitatea lui de a conduce statul sau care partid e mai comunist decît celălalt, cînd membrii fiecăruia fac parte din aceeași generație. De trei ori mi-am exercitat dreptul electoral, dintre care penultima oară în bătaie de joc, desenînd ce m-a apucat pe buletinul de vot. Sînt sigur că Moșul știe și că nu va lăsa fapta nepedepsită. Ce n-a aflat încă e că de nuiele nu mi-a fost niciodată frică. Numai trei trandafiri roșii să nu fie.
Ioan STOLERU
Adaugă un comentariu