La mintea gîndacului

Numai viață să nu ai în perioada crizelor. Dacă ai cum, leagă-ți luc­ru­șoa­rele într-o bocceluță și mută-te în munți. Ai o listă întreagă de avantaje:

1. Spa­țiu. Camera de cămin e cît o cu­tie de chibrituri. Îți dorești să te pre­faci într-un păianjen care își țese li­niș­tit pînza în cel mai îndepărtat colț al încăperii, să nu te observe ni­meni, să nu ți se așeze șoaptele co­le­gi­lor pe urechi.

2. Comuniune cu mama natură. De cînd te știi, pînă și plimbările în parc au avut, în substrat, un interes anume. Credeai că îi place să stați pe o bancă, să vă giugiuliți ca doi amo­re­zați cu sufletul tînăr, în bătaia vîn­tu­lui și în miros de iarbă proaspăt tun­să. O escapadă în sînul naturii nu ar mai fi ca o vizită la socri

3. Vei fi singur, deci nu mai ai grijile ultimelor apariții la Zara sau la SH-ul din Podu’ Roș. La o întîl­ni­re cu urși, poți purta lejer pantalonii pătați de vopsea crudă și un pulover ocru, cu trei mărimi mai mari. Cu pu­țin noroc, se sperie animalele de ti­ne și rămîi în singuranță.

4. Multe altele. Adică, multe alte griji care le lași pe seama celor prinși în vertij ca într-un ghiveci din clisă. Pînă la urmă, nu e prima dată cînd opțiunea de a deveni invizibil pentru totdeauna ți se pare mai roz decît cea a vieții de gîndac. Și cum să nu îi zîm­bești cu drag pădurii, cînd știi că e singura prin care criza economică nu a făcut curat? Deși nu vei avea Cola, shaworma, telefon mobil sau wi-fi, ultimii 50 de lei, storși cu chin, printre „Baftă la examene” a pă­rinților, vor rămîne la locul lor, in­tacți, acolo unde speri că îți este și mintea. Deocamdată. Dacă are un vis urît și domnul Laszlo Borbely și propune, cu aer tragic, o taxă la oxigen, sigur să o pierzi și pe asta.

Lina VDOVÎI