Secvența de sub lupă

Într-un cadru înnorat, pe străzile înguste ale suburbiei londoneze, cele mai ascunse lucruri ies la iveală. Crime și ritualuri ale unei grupări secrete, hoți și ucigași plătiți sunt provocările pe care poliția și detectivii particulari trebuie să le de­pășească. În regia lui Guy Ritchie, filmul „Sherlock Holmes” re­inventează ideea de anchetă din se­colulul al XIX-lea, transformînd și cel mai mic detaliu, într-o dovadă plină de sens. Robert Downey Jr. , în rolul lui Holmes și Jude Law, partenerul său, Dr. John Watson sînt prinși pînă în ultima clipă într-o goană delirantă după indicii, pentru rezolvarea cazurilor ce răstoarnă ordinea în comunitatea britanică.

Un joc al intrigilor, al dem­ni­tă­ți­lor cumpărate și o investigație labi­rintică îl plasează pe Sherlock în poziția celui care nu se poate înșela, avînd mereu cheia descifrării întîmplărilor. Cuplul Holmes – Watson este unul de­să­vîr­șit. Cele două tipologii se completează aproape perfect. Cînd unul este aiurit și cade în depresie, celălalt vine să îl motiveze și să-i reaprindă din entuziasm, iar cînd unul pare de neînvins, celălalt pare mult prea uman.

Rachel McA­dams, în rolul misterioasei Irene Adler și Kelly Reilly, în cel al lui Mary Morstan, (prototipul soției liniștite) sînt singurele siluete sensibile din mediul pistoalelor, al răfuielilor în stradă, al atacurilor și al atitudinilor dominate de masculinitate. Însă tot ele constituie punctele vulnerabile ale cuplului de detectivi celebri în Londra.

Iubirea, mai mult decît un de­mers investigativ, intervine în viața lor și pentru moment ai crede că preia con­trolul. Dar spre final, numai Watson se liniștește alături de consoartă, Sherlock continuînd să-și construiască în minte noi scenarii, deconspiratoare de enigme. Cele 128 de minute ale filmului sunt învăluite în schimbări bruște de situație, imprevizibile, care te determină să începi propriul tău joc, în lumea de dincolo de peliculă.

Diana IABRAȘU