Inchiziția se ascunde-n crîșme

Sînt nopți în „viața” fiecărui bar în care se cîntă live. Nopți în care ti­ne­re talente se clădesc, tineri iubiri se în­­firipă și alte tinere se clatină pe me­se încercînd să impresioneze prin al lor dans. Melodiile prind farmec cînd sînt cîntate live, chiar dacă se mai gre­­șește un vers, se mai rupe o coardă de chitară sau vreun student amețit stri­­gă versurile mai tare decît cei din for­­mație. Toate astea nu contează, ti­ne­­rii se simt bine cînd știu că melodiile sînt, „pe viu”, pentru ei.

Însă la fiecare astfel de eveniment întotdeauna se găsește cîte o ma­­să de cîrcotași care nu apreciază mu­­zica, dar se distrează copios pe sea­­ma celor care o fac. Mai ales că su­­biecte de discuție și glume sînt din plin, fiecare încercînd să pară mai „cool”, poate, poate agață vreo vi­i­toa­re parteneră de studenție. „Ia uite-le pe alea două mai dolofane cum se miș­­că imediat cum începe o melodie mai lentă, poate le ia vreunu’ la un blues”, se amuză Alexei. Res­pec­ti­ve­le, văzînd că ne uităm la ele și zîm­bim, dansează și mai provocator, cre­zînd poate că au o seară norocoasă. Nu reușesc să atragă, din păcate pentru ele, decît și mai multe rîsete.

Un tip sfios fuge după prietenă de fie­­care dată cînd ea se duce la baie, te­­mător să nu se piardă pe drum în bra­­­țe­le vreunuia care știe mai bine ver­­surile de la Vama Veche și care nu bea Prigat Nectar. Imediat ne orien­tăm atenția către altă masă, unde, ju­de­­cînd după vîrstă, cîțiva tipi încearcă să înfieze un grup de studente.

Nu durează mult și fetele de la ma­­sa din colț deja-s cocoțate pe ma­să, cu mîinile în aer și fredonînd ver­su­­rile melodiilor. „Uite-le pe-asta ce su­­feră pe Hotel Cișmigiu și ce viață grea au”, îmi spune Ovidiu. Fetele se simt atît de jenate încît de ju­mă­tate de oră-s roșii în obraji și, cum prind o pa­u­­ză, ies afară să se răcoreas­că și să-și su­ne părinții, să le spună că mai în­tîr­zie.

Cum în fiecare noapte se cîntă cam aceleași melodii, după vreo oră pu­­­blicul deja strigă: „Vrăjitoarele! Vră­­jitoarele!”, referindu-se la melodia celor de la Cargo. Alexei, glumeț din fire, remarcă: „Ha, uite unde era In­­­chiziția”.

Ioan STOLERU