Scrisorile incomode

„Ultimii eretici ai Im­pe­riu­lui” e povestea a doi eroi controversați veniți din două lumi di­ferite. A.I. este un bătrîn di­zi­dent al lu­mii vechi, ce a încercat în ti­ne­re­țe să îl omoare pe Stalin și a scandalizat mai multe re­gi­muri politice, iar Vasily Andreevici este un tînăr scriitor, specialist în fra­udarea băncilor, fost traficant de Biblii, născut în URSS și ve­nit în România în căutarea unei noi patrii.

Poveștile lor le aflăm prin in­ter­mediul corespondenței a­ces­to­ra, împărțită în patruzeci și trei de ca­pitole și cuprinzînd în tit­lu re­­zu­matul capitolului res­pec­tiv. Fru­­musețea dialogurilor este da­tă de di­versitatea ideilor, de vas­ta cul­­tură pe care o posedă tî­nă­rul și de ex­pe­riența de viață a bă­trî­­nului A.I., nu­mit și Marele In­­stigator. Nu lip­sesc ideile ca­re pun semn de ega­li­tate între po­litrucii co­muniști și noii ma­ni­pu­latori de men­talitate, pa­sajele ca­­re vor­besc despre ce tre­buie să fo­­­lo­sești pentru a pu­tea su­pra­vie­țui ni­­velului ridicat de poluare ideologică.

Fie sînt a­­duse în dis­cuție pro­ble­­me­le intelectualilor și re­la­ția a­cestora în stat, fie Va­si­ly An­dre­evici analizează si­tuația Ro­mâ­niei post de­cem­­bri­ste și a ro­mâ­nismului de tip bal­canic sau afirmă că Cea­u­șes­cu nu a existat, ci „a fost o hologramă a po­po­­rului său, a oamenilor din an­turajul său și a inte­lec­tualilor a­ces­tui neam”. Oricum, „Ul­ti­mii e­retici…” es­te o carte incomodă și o pro­­vo­ca­re pentru a pri­vi și a­na­liza lu­cru­rile din alte per­spec­ti­ve fa­ță de cele cu care ești o­biș­nu­it încă din școală.

Bogdan FEDEREAC