Amintiri cu “flower power”

Cît de tare trebuie să fie să fi apucat să vezi episodul IV din Star Wars cînd a apărut prima da­tă în cinematografe, dacă se poate la drive-in, la volanul unul Oldsmobile Vista Cruiser cu o caroserie care seamănă cu lemnul de stejar? Să porți ii înflorate fără să creadă cineva că ești fan Laura Lavric, flori in păr si blugi evazați, să fumezi iarbă la discre­ție, Led Zeppelin să fie iar pe val, eventual John Lennon să fie viu.

Difuzat dimineața pe HBO Comedy, „That ’70 show” e apa­­rent un sitcom despre adolescenti. Toată diferența este că acești adolescenți trăiesc în anul 1976. Mai exact în pivnița lui Eric For­man, din minusculul orășel Point Place din Wiscounsin, locul unde, invitați sau nu, își petrec ma­joritatea timpului făcînd, în mare parte, nimic. Eric e un adolescent tipic: părinți mai interesați de soar­­ta lui decît și-ar dori să fie și pasionat de benzi desenate și “Planeta Maimuțelor”. Este cam slab pentru vîrs­ta lui și îndrăgostit iremediabil de vecina lui, Do­nna, o feministă con­­vinsă.

Hyde, prietenul lor rebel, cu favoriți, ochelari de aviator, blugi rupți e cel de care trebuie să te ferești cînd zîmbește pentru că o face doar cînd a făcut ceva ce nu ar fi trebuit si care va necesita reparații. Kelso, idiotul june prim cu o pasiune pentru majoreta Ja­ckie, o tînără încîntătoare cu cre­ierul ocupat în întregime de pan­tofi, muzica disco pe role și pompoane. Alături de Fez, elev străin cu tendințe ușor perverse și cu ac­cent hispanic, grupul de șase își ocu­pă timpul trecînd dintr-o încurcă­tură lipsită de logică în alta. Totul este condimentat de sarcasmul sec al tatălui lui Eric, Red For­man, un familist convins, tată autoritar și un soț iubitor, pentru care oricine nu se încadrează în principiile sale sănătoase de viață, e un „dobitoc notoriu”.

Fie că fug din oraș la un concert, descoperă un butoi de bere în mijlocul străzii și petrec restul zilei plănuind o petrecere, se pregă­­tesc pentru un bal care oricum nu va ieși cum au plănuit sau vînd negrese cu ingrediente speciale comitetului de părinți, acest serial trebuie privit mai profund de atît, și anume ca o monografie simpatică a unei decade după care mulți dntre noi suspină.

Alexandra PANAETE