Toți fanii plăcintelor

Într-o încăpere ticsită cu bănci, 30 de suflete află în același minut des­pre invaziile turcilor și șterg cu aceeași radieră urmele unei mine de creion. Între ore, o căpățînă roșcată își îndreaptă umerii și se ridică brusc. Își lărgește buzunarele și își dre­ge coardele vocale: „Hai, să dea cîte un leu toți cei care vor plăcinte. Vă reamintesc, tocmai le-au scos din cuptor”. Apoi trage o fugă pînă la bu­fe­tul liceului și se întoarce cu mî­i­nile aburinde.

Roșcovanul este „vor­nicul” clasei. Știe exact cine va da bani, dar continuă să își încerce no­rocul în fiecare zi. Prima care smul­ge plăcinta e Jana, „tocilara”, e­leva cu un rid între sprîncene și nasul pătat de pistrui. E prima ei ma­să. Dimineață, în timp ce grupul de „domnițe dezmățate”, de exemplu, își pictau pleoapele, Jana repeta po­e­zia pentru ora de limba en­gle­ză. Din plăcintă înfulecă cît reușește, pî­nă cînd Ion, colegul ei de bancă cu trup buhăit îi dă peste mînă.

„Hai, nu mînca, că te îngrași!” îi urlă în urechi și dintr-o dată obrajii i se umflă ca niște baloane. Acest coleg face parte din categoria „profitorilor”, cei care se lipesc ca rîmele de „tocilari”, mai timorați, de obicei, și devin „prieteni adevărați, pe care trebuie să îi ajuți la nevoie”.

În spatele cuplului, își exami­nea­ză mereu corpul Silvia, Avon-is­ta, bruneta care intervine în orice con­versație și te întreabă dacă nu ai ne­vo­ie de un gel de duș. „De azi pînă pe 8 martie ai reducere de 50% la orice produs” și simți cum un păianjen ți se joacă în urechi. Nu îi su­porți vocea, renunți la conversație și te întorci în banca ta. Din spate auzi hohotele grupului de „leneși”, „pu­tu­roși”, „proști” și mai cum vrei.

Așa sînt numiți de toți profesorii. Sînt cîțiva băieți și mai puține fete care vin la școală doar pentru a-și etala ultimul gadget. Nici în direcția aia nu te întorci. Scotocești în geantă după un măr și începi să visezi. În timp, vei încerca să îți des­cif­rezi vi­sele din liceu. Te vei gîndi, de ase­­me­nea, la colegii tăi. Și în celelalte clase au existat „tocilari”, „le­neși”, „dezmățate” și „ciudați”, dar de ei nu îți va fi dor niciodată.

Lina VDOVÎI