Cununați la grădiniță
1001 de chipuri 28 februarie 2010 Niciun comentariu la Cununați la grădiniță 0„Aici avem casă, ne cunoaște toată lumea și e mai ușor la țară”, îmi spune Ana. Nu s-ar muta din Barticești nici în ruptul capului. Aici l-a cunoscut pe soțul ei, Costică, „încă de la grădiniță”. N-ar fi vrut să se despartă nici la facultate, dar „nu ne-am pus de acord”. Ana a ales Medicina, iar Costică a dat cu banul. „Nătîngu’ meu s-a dus la Geografie”, rîde îmbujorată fata blondă și mică.
Ține minte și acum ziua în care băiatul a venit acasă să-i spună că a intrat la facultate. „M-am tot întrebat ce-i cu el de se bucură așa, că doar nu voia să meargă. Seara m-o invitat și în oraș, ca să petrecem”. Nici nu au apucat să se pună la masă că băiatul a căzut în genunchi și a cerut-o de nevastă. „Atunci am înțeles eu că de asta era el transpirat”, și îl mustră pe Costică cu degetul arătător.
Două facultăți, nici o diplomă
Pe lîngă ea, bărbatul pare un uriaș vesel. „Anuța e mai tristă așa, că nu îi e bine tot timpu’. Na, cu banii nu-i bine, da’ ne iubim”, și îi zîmbește cald soției. Costică n-a rezistat la facultate mai mult de un semestru, „pentru că trebuia să lucreze ca să mă fac eu doctoriță”, oftează Ana. Plănuia să muncească și ea, în orele libere, dar „cînd să înceapă anul doi am aflat că-s gravidă cu gemeni și Costică nu mi-o dat voie să mă angajez”. Nu l-a ascultat. A muncit trei luni la o patiserie, pînă cînd nu a mai putut sta în picioare. „Ziua învățam și mergeam la facultate, cu alte grupe și seara făceam cornuri. Noaptea cînd ajungeam acasă îi spălam lui cămășile, că doar nu era să-l las așa”. Costică pune bărbia în piept și se apleacă de spate.
Îi e rușine că el n-a putut termina nici cea de-a doua facultate, Dreptul, dar „am o scuză. Veneau copiii de acuma și trebuia să fie bani în casă”. S-a angajat la un service auto și i-a jurat Anei că din primul salariu îi cumpără un inel de logodnă din aur, „nu din argint cum îi dăduseam prima dată”.
Au mers împreună să îl aleagă, tocmai în ziua în care Ana trebuia să se interneze la maternitate. „Am născut după două zile în jumătate de oră, repede, fără dureri”, și îmi aduce copiii de mînă să văd cît de bine seamănă cu ea. „Slavă Domnului, nu cu Costică”, rîde fata.
Joaca de-a nevasta
Sînt la fel de îndrăgostiți ca în liceu și nu s-au certat decît o singură dată. „Da’ rău de tot atunci, i-am promis că plec de acasă”, se înfurie Costică și se încruntă. Ana îl liniștește repede cu o mîngîiere pe umăr și îmi povestește despre „cea mai mare greșeală a ei”. S-a întîmplat vara trecută, cînd se juca afară cu cei doi băieți ai ei. „Eram cu copiii în curte. Seara, cînd o ajuns Costică acasă numai l-am văzut că se încruntă așa la mine și că îmi spune că nu-l mai iubesc. Mi-o ridicat mîna dreaptă și mi-o spus că nu-s nevastă bună”. Își pierduse inelul.
Adriana ZĂVOI
Adaugă un comentariu