Să moară
Opinia de la centru 28 februarie 2010 Niciun comentariu la Să moară 1Să crape toate ziarele, să le văd pe toate pe tarabă ca pe laiță, dîndu-și duhul în neputința lor. Să leșine unul cîte unul pentru că n-au putut mai mult. Cu toții am fost păcăliți de propriul orgoliu al atotcunoașterii. Cică am aflat noi din surse sigure ce vrea publicul și el vrea să vadă cît mai des cuvîntele: toxic, otrăvit, mișmaș, nenorocire, dezastru, tragedie și regele de-acuma, senzațional.
Și cînd nu-i atingea pe oameni, era un mod de a-i distra. „Parol!”. Dar de cînd soarele s-a stins pe strada lor, nu-i distrează să-și mai vadă viața negru pe alb, batjocorită pe o foaie care pînă acum își găsea sfîrșitul romantic pe oala cu smîntînă. Reportajele trebuiau neapărat să fie civice și să arate cît de nenorocit este capitalismul. Eroi au fost, eroi sînt încă tot ăia care schimbă mașinile ca iubitele și invers.
Într-o țară în criză, ne-a mai găsit și criza de idei și chiar și atunci scoatem de la ghenă toate răutățile și le lipim ca un moț în frunte, cu titlul de exclusiv. Și dacă s-a mai scris ce? Înseamnă că un ziar urmărește același tip de om pe toată durata unei vieți, crește odată cu el și-și dezvoltă subiectele după vîrsta lui? Înseamnă atunci că ziarelor din România nici nu le-a mijit mustățile. Ne hlizim ca la ora de anatomie din clasa a VII-a, cînd omul are deja nepoți.
Și în nebunia de a lupta cu valul edițiilor online care înghit din ce în ce mai mulți „useri”, există o poveste de succes reinventată la infinit. OTV-ul de care rîdea în hohote CNA-ul, printre amenzi, înflorește ca după o ploaie mănoasă de primăvară. Din televiziunea aflată veșnic în căutarea Elodiei, postul de apartament a devenit portavocea autorităților, a devenit citată în televiziunile de știri, nu doar în Cronica Cîrcotașilor.
A devenit ceea ce nemiloșii corporațiilor numesc „reference”. Sînt atîția care se raportează la un OTV renăscut din propria tabloidizare. DD, acest om cu nume de majusculă, e mereu cu un pas înainte și mereu model pentru alții. Cînd el pregătește ideea modernă, dar românizată, de talk-show de șase ore cu o singură persoană, alții tăbăcesc ecranele cu vedete de carton. Așa că toți cei care cred că dacă aduc cu lopata metode din afară și le lipesc pe fața României îmi provoacă un mic chicot. Toți cei care au crezut asta, s-au șters cu buretele de pe tabla audienței. De ce nu mai trăiește anchetatorul Lazarus? A crezut mai mult în el decît în puterea telecomandei.
Rîd și semnez cu încredere petiția: „să crape toți”.
Andreea ARCHIP
Adaugă un comentariu