Oase leneșe

După poveștile fantastice de genul „Stăpînul Inelelor” sau sf-ul „District 9”, Peter Jackson în­cearcă să reia legătura cu forțele pa­ranormale și a venit pe marele ecrane cu „Lovely Bones”. O combinație între serialul „Criminal minds” și „Medium”, producția do­rește să pună pe aceeași peliculă atît trăirile unei drame, cît și scenele incredibile dintr-un așa zis tărîm aflat între Rai și Iad.

Scenaristul își acaparează publicul cu replica „Numele este Suzye și aveam 14 ai cînd am fost omorîtă pe data de 6 decembrie 1973”.

În timp ce mergea spre casă, fata este prinsă de unul din vecinii săi și este dusă într-un beci construit pe o parcelă de teren unde ulterior este omorîtă. Trezindu-se într-un tărîm fantastic, aceasta încearcă să ia legătura cu familia ei pentru a le putea spune cine este criminal. Din punct de vedere al efectelor speciale, pelicula este realizată perfect. De la scene ce par a fi rupte din tablourile lui Dali, pînă la fo­lo­si­rea unor culori pline de viață, Jackson a reușit să creioneze o nouă versiune asupra lumii de dincolo.

Însă în ceea ce privește preze­n­tarea „lumii reale”, se pare regizorul a fost mult prea leneș ca să lucreze la construirea dramei familiei Sam­son și a lăsat să se vadă mai mult „fantasticul”. Disparția fetiței a afectat fiecare membru într-un mod diferit. Dacă tatăl devine paranoic și nu mai reu­șește să treacă peste situație, mama preferă să se refugieze la o fermă unde va culege struguri. Cît despre copii, aceștia sînt crescuți de bunica, interpretată de Susan Sarandon. Pentru cei care vor să vadă po­vestea unui criminal și a victimelor sale, mai bine s-ar uita la Seven, iar pentru scenele fantastice, tot Stă­pî­nul Inelelor e mai bun.

George GURESCU