Vedetele lui Dumnezeu

Nici bine nu și-au șters buzele de lapte, că le vezi pe toate, rînduite ca la biserică, la casele magazinelor din mall, aromatizate și cu plete șlefuite. Cum altfel să iasă în evidență dacă Mama Natură și-a împletit propriile cozi și a uitat să își mai examineze opera încă o dată? Și cum modestiei nu prea îi șade bine la vîrful sacului, o îndeasă cu pumnii la fund și încep să își facă pagini pe Facebook. Online-ul ăsta ne-a zăpăcit cu totul. Dacă nu stăm cu ochii înfundați într-un film-legendă, ne schimbăm status-urile și numele albumelor.

În continuare, evenimente se brodează singure, într-o ordine prestabilită. Fac parte din instinctele primare. Copiii secolului nu vor să stea în umbră. E de-ajuns să treacă de două ori pe la Time Out, să arunce ligheanul peste geam și să facă primele rezervări la Cinema City, că iluzia vedetismului începe să se dezvolte ca o boală fără leac. Partea bună a lucrurilor este că poate fi depistată din timp. Unghiile se înroșesc, murdăria de sub ele nu mai iese la vedere; cozile împletite de bunici încep să își schimbe nuanța, de sub gît apare o adîncitură mai ispitoare ca Necuratu’.

Partea rea, care nu lipsește niciodată, este că boala fetelor se extinde de la exterior spre interior. Ideile mărețe și ambițiile strînse de gît cu cravată roșie au apus de mult, în veacul trecut. Ce e la modă azi, vă întrebați? Să fii cool, să ai bani de whisky și mașini scumpe, să te crezi într-un film în care toate rolurile îți aparțin, să nu te naști cu o aluniță în vîrful nasului. E plină lumea de „vedete” și de oameni înfumurați. Pitzipoanca.org se actualizează mai rar, dar poze tot sînt cu duiumul. Te crucești de fiecare dată cînd dai click.

Păcat că „filosofiile” din descrierea pozelor și întrebările retorice de la status sînt priponite de ecranul calculatorului. În lumea reală, ești doar tu și șuvițele din cap. La întrebările celor din jur nu poți răspunde cu citate de Kant. Și nici nu poți fi vreun faimos de la Hollywood, rătăcit printre blocurile cenușii. În cel mai bun caz, ajungi să umpli spațiul de la pagina cinci din ziarele „de cultură”. Vedetă tot vei fi în ochii celor de aceeași teapă.

La școală învățăm că Internetul a schimbat viziuni și percepții. Google este mîna lui Dumnezeu, iar Facebook strategia perfectă de promovare. Păcat că atunci cînd vreau să scriu un text despre vedete, monitorul ar vrea să se închidă de la sine. Dacă ar avea obraji, ar roși. Dar parcă încep și lui să îi placă femeile dezbrăcate din primele rezultate ale căutării.

Lina VDOVÎI