Contrabanda lui Vania, dosită sub căciulă

Trece granița de patru ori pe săptămînă, cu porbagajul plin de țigări, sticle de alcool și rahat. Ascunde toată marfa printre rochiile de mireasă pe care le vinde la standul din bazar, ce rămîne la vamă e de sufletul morților. Uneori mai dă și el de pomană, că nu e cîine. Însă controalele sînt mai dese și toți vameșii care îl știu de ani buni au început să-l avertizeze.

Dacă intră pe alte mîini este vai de el. Vania are ochii albaștri și cute adînci, brăzdate pe obrazul stîng. Cam robust din fire, însă nu i-a plăcut niciodată scandalul. De afaceri se ocupă de cinci ani de zile, aduce marfă de la el din Ucraina și o vinde pe piața din România, uneori la un preț triplu. La rochiile de mireasă îi iese cel mai bine, însă chiar și așa, tot la el rămîn cele mai ieftine. „O rochie care la mine costă 450 sau 500 de lei în magazinele de specialitate este dată cu 1500, chiar 2000 de lei. Eu o iau din țara mea cu 150”, povestește bărbatul. Rochiile de mireasă și rahatul dulce sînt vîndute legal, însă băutura și țigările, nu. Aici se teme.

E contrabandă și poate să se aleagă cu marfa confiscată dar și cu mașina, pentru anchetă. Așa rămîne și fără bani și fără marfă, de aceea nu aduce multă, să nu iasă prea mult în pierdere în caz de ceva. „Am cerere mare la țigări, acum în România s-au scumpit tare, e 10 lei pachetul iar eu dau cu 3,5 lei, maxim 4 lei pachetul. Vin și se aprovizionează de la mine dar nu risc să trec cu mai mult de cinci cartușe la vamă”, mărturisește Vania, făcînd cu ochiul complice. Are în el acel ceva care-i dictează pînă unde să riște și cînd să-și încerce norocul.

Chiar dacă știe toate mișcările la vamă, de cîteva săptămîni stă cu frica în sîn. Crima de la Siret a tulburat toate apele iar acum sînt controale mai dese, polițiști mai mulți la graniță dar și griji mai multe. Chiar dacă ar fi prins, Vania recunoaște că nu s-ar lăsa de contrabandă pentru nimic în lume, ea îi pune pîine pe masă și tot ea îi ține copiii la școală. A rămas fără serviciu acum șase ani iar cînd a văzut că nu-și găsește nicăieri de lucru s-a apucat de afacere. „Să ne dea de muncă, nu să ne pună cătușele și să ne vîneze ca pe criminali. Ce să fac altceva, eu în cap nu dau și mai bine vînd tutun rusesc pe la colțuri decît să-mi moară copiii de foame”.

Paula SCÎNTEIANU