Pe „i” nu se pune punct
Pastila de după 14 martie 2010 Niciun comentariu la Pe „i” nu se pune punct 0I. zîmbește larg tuturor celor din jurul său. Are un zîmbet curat și sincer. Este mereu acolo unde trebuie să fie dacă acolo este nevoie de el. „Eu iubesc… Iubesc tot și pe oameni nu mă supăr niciodată”, spune sigur pe el.
Părinții sînt mîndri de el. O singură problemă au: nu le face niciodată necazuri. Doamnelor le deschide mereu ușa, iar domnilor le strînge mîna „sănătos”. Nu e nici timid, nici tupeist.
Are mai multe cărți citite decît au unii văzute. Iar cînd deschide gura, toți ceilalți îl ascultă. E psihologul, doctorul și sfătuitorul tuturor. Notele din catalogul lui sînt trecute, parcă, în sistemul binar.
I. știe mereu datele de naștere ale tuturor celor din anturajul său și nu uită să le ureze la mulți ani. De altfel, de ziua lui, telefonul îi sună mereu. Toți îl felicită.
Pînă și fizicul lui e de invidiat. Nu a mers niciodată la sala de forță, dar e destul de atletic. A făcut sport în echipa școlii, iar în trupa de teatru avea mereu rolurile principale.
Ar avea mai multe calități decît toți cei din jurul său la un loc. Unii cred că nu ar avea nici un defect, iar unii încă îi caută unul. Pare o îmbinare plăcută care arată rețeta perfectă de om.
Păcat că premiul „Omul anului” există. I., însă, e închipuire.
Victor ILIE
Adaugă un comentariu