Contabilitatea se îmbracă în roz

Larisa vede lumea în culori mai vii și mai pastelate decît restul tinerilor. „Așa mi-a zis o prietenă cînd eram mai mici. Își luase ochelari și i se părea că deodată totul e mai clar și mai frumos”. De atunci și-a dat seama că blocurile nu sînt făcute pentru a rămîne gri, iar fulgii de zăpadă se topesc mai ușor atunci cînd se opresc pe buze pictate în roșu aprins.

„M-am apucat de desenat din pasiune. Îmi place să fac portrete în creion sau, de cînd cu tehnologia, în Paint”. Larisa deschide un fișier în fața căruia rămîi cîteva secunde cu sprîncenele ridicate. Documentul e ca o oglindă. Trăsăturile fetei din fața mea sînt redate perfect, ochii sînt la fel de verzi, iar părul e la fel de rebel ca în realitate. „Aș fi vrut să dau la Design dar bineînțeles că ai mei nu au fost de acord. În liceu am fost la olimpiade la matematică și fizică. Tata mi-a zis clar că viitorul stă tot aici, în cifre, nu în linii desenate cu creionul”.

Este studentă la Economie în anul al III-lea. „Am ales măcar aici o specializare cu care să am ceva în comun. Fac marketing și pentru licență m-am gîndit să scriu despre publicitate. Asta parcă mai lasă loc de puțină creativitate”. Pe lîngă documentele pline cu fișiere .png, Larisa lucrează la o duzină de afișe în Corel.

„Nu mă văd lucrînd în domeniul economic, mai degrabă m-aș descurca într-o agenție de publicitate, într-un departament de creație”. Le-a sugerat părinților că ar vrea să facă o facultate la București, „una care să se depărteze de științele astea exacte. Pînă acum am rămas doar în faza de sugestie.”

Parolă către gînduri ascunse

În trei ani de facultate nu a pierdut nici o bursă, dar faptul că a rămas la buget nu i se pare o realizare importantă. „M-am gîndit în felul următor: terminăm 3000 de studenți anul acesta, ce fac toți oamenii aștia după ce nu mai trebuie să facă ochi dulci profesorilor? Răspunsul meu e simplu: și așa îi suport. Decît să le dau eu bani, mai bine imi dau ei mie”.

Fata rîde și se înfășoară mai bine cu fularul asortat la căciulițăă, de copil din școala primară. „Eu chiar îi apreciez pe cei care înțeleg și sînt pasionați de economie, dar eu nu pot. Totuși trebuia să ma gîndesc și la ai mei. M-am gîndit foarte mult înainte de a-mi depune dosarul, asta a fost mai mult ca sigur una dintre greșeli”. Tocmai de asta a poreclit FEAA „facultatea nehotărîților”

Livia MOVILESCU