Colecția lui Cash

Să-l asculți e ca și cum ai goni într-un vagon murdar de marfar de pe o coastă pe cealaltă a Americii, în timp ce un vagabond în straie prăfuite cîntă răgușit la chitară. Deși a murit acum șapte ani, cîntărețul de country, folk și rock ’n’ roll, Johnny Cash, continuă să scoată materiale discografice pe piață. Albumul American VI „Ain’t no grave”, apărut la 26 februarie 2010, moment în care artistul ar fi împlinit 78 de ani, adună ultimele înregistrări ale interpretului, din 2002 pînă în decembrie 2003, data morții acestuia.

Cum era și de așteptat, nici în ultimii ani ai vieții sale cîntărețul nu s-a dezis de stilul sobru și moralizator, lucru ce poate fi observat și din selecția melodiilor dar și după versurile „I Corinthians 15:55”, singurul material original de pe album și una din ultimele compoziții ale sale.

Împătimiții acordurilor care l-au făcut cunoscut pe artist în primii ani de carieră vor redescoperi vechiul stil în melodia care deschide și dă numele albumului. Aceasta aduce aminte de ritmul sacadat al liniei melodice, care a fost adesea comparat cu cel al mersului unui marfar. O surpriză pe care o aduce albumul este răspunsul pe care Johnny Cash și-l dă singur la binecunoscuta melodie care a fost numită epitaful acestuia, „Hurt” (2002), prin piesa „I don’t hurt anymore”. 

Dacă prima a fost un cover după Nine Inch Nails, răspunsul îl găsește tot într-o preluare, însă după un material mai vechi, de data asta. „I don’t hurt anymore” a fost cîntată pentru prima dată în 1954 de către americanul Hank Snow. Johnny Cash recunoaște în această piesă că „odată ce timpul mi-a deschis ușa, mă simt în sfîrșit liber”.

Ioan STOLERU