Dans la Judecata de Apoi

Antihristul nu și-a făcut încă apariția la ora opt, cînd de abia ne adunăm în fața Universității. Toți ceilalți au ajuns deja. Urcă scările, țipă și se strîng în brațe. De nerăbdare, hainele-s puse rapid în cuiere iar numerele garderobei sînt înmînate cu viteză.

În sala Pașilor Pierduți, vocea unui om rătăcit și el printre cei care nu își mai găsesc locul se lovește de picturile pereților. Rămîne neînțeles de nimeni. Fetele aranjate vin la braț cu partenerii serioși cu mers înțepat, care se opresc la intrare pentru a oferi un zîmbet fugar soției lui Fred Flintstone, în rol de gazdă.

Criminali și domnișoare

Judecata de Apoi începe prin dans. Populară, lambada sau kalașnicov, tinerii îmbrăcați de gală se învîrt frenetic pe ritmuri care îți asurzesc urechile. Faraonii vorbesc cu sergentul care-a luat poziția de drepți, mereu cu mîna pe trăgaciul mitralierei de la brîu. Îngerii se împart în toată sala. Unii dansează în hore și își agață aripile în mîinile gheișelor care te prind de mijloc și te aruncă în jocul nebun al ielelor pictate în roșu.

Alții își fumează triști țigările pe scările reci de beton. Nimic nu mai poate opri adunătura de oameni. Criminalii mînjiți de sînge se plimbă veseli printre domnișoarele în fuste scurte și machiate strident, care le fac din mînă sau îi sărută pasional. Doctorii cu măști și mănuși de protecție se feresc de oamenii care îi prind de halate și îi împing înspre ușă. Acolo stau și polițiștii cu burtă și caschetă care fac trenulețul și zîmbesc pervers atunci cînd ajung lîngă codița diavoliței pe tocuri cui și decolteu generos.

Școlărițele se aruncă țipînd în mulțimea orbită de blițurile aparatelor de fotografiat care vin de peste tot, ca focul coborît din cer la vremea Apocalipsei. Prințesele își fac vînt cu evantaiele mari, urmărind printre bucățile de dantelă prințul cu masca albă și trandafir roșu care își caută pentru ultima dată iubita. Monștrii și un Dracula în cămașă din satin își caută victimele ascunse după măștile din carton colorat.

Au uitat de toate. Nici un cutremur sau apa Bahluiului preschimbată în sînge nu-i mai poate convinge pe cei adunați în sala rece să se căiască. Absențele de la seminarii, sălile de lectură lăsate în grija portarilor, foile aruncate pe paturile din cămin, banii și pachetul care nu au mai ajuns de acasă, toate s-au pierdut în întuneric, în buzele fetelor și răcoarea serii.

Judecata a început aproape de miezul nopții. Lady Gaga a luat încă un premiu Grammy, așa pentru a demonstra că este, la final, mai tare decît Beyonce, iar Neyriti din „Avatar”, dacă tot a pierdut Oscarul, măcar la Bal să cîștige. Instanța supremă a făcut ordine în lume. Pe unii ne-a alungat devreme acasă în timp ce altora le-a deschis porțile către cluburile din preajmă.

Livia MOVILESCU