Petre Dinei. Glasul primarului
Mai plați ca ecranul 21 martie 2010 Niciun comentariu la Petre Dinei. Glasul primarului 2Telenovelele s-au născut la țară, undeva în Călărași, în comuna Belciugatele. Acolo, primarul e pe post de Dumnezeu. El știe tot ce mișcă în ținutul lui, iar dacă dansul din „jocul ursului” se abate de la coregrafia stabilită, atunci există o problemă. Situația se rezolvă ușor, așa cum ne explică însuși primarul din biroul său cu pereții de culoarea merelor ionatane. „Cum să nu îl bat? Zi și tu cum să nu îl bați pe țăranul care intră în primărie cu cizmele murdare de bălegar?”. Săteanul spune că el nu a înțeles mare lucru. „Eram și eu dus cu o foaie și m-am întors bătut și nu așa de oricine, ci chiar de Primar”.
Ochii lui Petre Dinei, cel mai important om din comună aruncă săgeți către cameră. Consilierul local e „o vacă” iar ceilalți sînt „niște oameni care nu au ce căuta pe pămîntul ăsta”. Totuși el, primarul Dinei, îi înțelege și încearcă să îi scoată din nimicnicia lor și cum cu vorba bună nu se poate, el apelează la cealaltă metodă, tot din Rai ruptă. Vice-primarul Gurlui a simțit-o pe pielea lui. „Nu știu exact ce s-a întîmplat, știu doar că mi-a prins o rangă în cap de m-am lămurit cum e cu treaba la Primărie”.
În comuna care retrăiește Epoca de Aur, nimeni nu își pune problema că Dinei nu va ieși primar și la celelalte alegeri. Consilierul local oftează „25, 30, 23 de ani. Cînd îl întrebi, nici nu știe de cînd e la conducere”. Primarul însă nu are dubii. De opt ani este pe post de Don Quijote în Belciugatele. Numai că se luptă cu toți, nu numai cu morile de vînt. „Primar peste trei ani tot eu voi fi, ascultă aici. Să nu mă ambiționeze că nu mai scapă de mine. Și dacă se întîmplă cumva să nu mai fiu, eu îl aleg pe viitorul. Eu și numai eu. Cum zicea Ceaușescu, să zugrăvească ce am făcut eu”.
Dinei zîmbește către cameră. Privindu-l îți îngheață sîngele în vene. Ți-l imaginezi în același birou la bătrînețe deasupra căruia stă scris cu litele mari și îngroșate „DINEI SRL”. La cooperativa lui, munca e alimentată de violență. „Suferim pînă n-o mai fi”. Consilierul local nu specifică însă și ce așteaptă. Ruga sătenilor pare să se oprească la ușa primarului.
Emisiunea „Ochiul magic” de pe TVR 1 e un fel de „Trădați în dragoste” fără povestea de iubire.
Livia MOVILESCU
Adaugă un comentariu