Șah la PSD

Fugari, transfugi, trădători, fripturiști – iată doar cîteva din invectivele cu care au fost gratulați parlamentarii care au părăsit PSD și, în număr mai mic, PNL pentru a alcătui grupul parlamentar al independenților și ulterior nucleul unui nou partid.

Cei care-i blamează pe evadați uită însă că etichetele infamante ar fi trebuit aplicate și unor personalități ale PSD și PNL, ca Liviu Dragnea, Teodor Meleșcanu și Norica Nicolai, de pildă, care și-au părăsit și ele la un moment partidele pe listele cărora au intrat în Parlament, căci traseismul este o boală veche și grea a politicii românești.

Actualul val de migrații politice se deosebește însă de celelalte cazuri de traseism prin caracterul său organizat și premeditat, căci avem de a face cu un demers politic bine pus la punct menit să submineze PSD prin crearea unei alternative politice la „unicul partid al Stîngii”. Așa se explică de altfel și furia liderilor PSD și PNL – căci PNL a rămas fratele mai mic al PSD.

Violențele de limbaj ale domnilor Iliescu, Antonescu și Ponta la adresa independenților nu au avut însă darul de a intimida pe nimeni, iar „fugarii” s-au încolonat disciplinat sub comanda generalului Oprea și au cerut Tribunalului București să-i recunoască drept partid politic, pe numele său Uniunea Națională pentru Progres. Un nou actor apare așadar pe scena politică și se cuvine să-l privim cu atenție.

Vom observa mai întîi că, în afară de cîteva figuri decente dar deloc excepționale, cum ar fi Marian Sîrbu, Cristian Diaconescu sau Valeriu Steriu, restul independenților fie nu s-au distins cu nimic, fie au avut atitudini anti-reformiste, fie sînt împovărați de dosare la DNA (Șerban Mihăilescu). Este vorba tot de o „emanație” a deja compromisei clase politice românești, nu de o mișcare nouă, proaspătă, dinafara partidelor existente. În plus, UNP se distinge prin conexiunea sa cu marile interese imobiliare, ceea ce ar trebui să ne dea fiori: Gabriel Oprea și Anghel Iordănescu sînt autentici baroni de Ilfov, iar Neculai Onțanu lucrează mînă în mînă cu controversatul Puiu Popoviciu. Probabil că Elena Udrea, Dorin Cocoș și asociații lor nu sînt nici ei prea departe.

Antagonizați de fosta conducere a PSD, domnii Oprea, Iordănescu și Onțanu – vă amintiți de excluderea lui Gabriel Oprea din partid și preluarea organizației sale de către Marian Vanghelie? – au decis probabil că este momentul să creeze un partid pe care să-l controleze ei, sperînd că importantele lor resurse financiare vor achiziționa pînă la urmă o parte din electorat și că deficitul de imagine al PSD în urma scandalului din jurul senatorului Cătălin Voicu va ajuta UNP să se profileze ca o alternativă la PSD, mai ales dacă, prin Marian Sîrbu, vor atrage și o parte a mișcării sindicale. Chiar dacă nu va depăși popularitatea PSD, noul partid va „mușca” din electoratul acestuia și are toate șansele să-i facă problemele.

În tot cazul, PSD nu mai are monopolul asupra Stîngii. PD-L însă nu se bucură; dimpotrivă, este îngrijorat de ascensiunea noii formațiuni, care formulează pretenții și riscă să-i devină din aliat competitor în alegerile din 2012. Pe de altă parte, Traian Băsescu nu poate fi ostil UNP după ce domnii Oprea și Onțanu l-au ajutat să obțină al doilea mandat de președinte.

În concluzie, noul partid nu este lipsit de șanse, ceea ce nu înseamnă că va primeni aerul din spațiul politic românesc. Dimpotrivă acesta va fi și mai îmbîcsit prin apariția UNP, partid cu care nu cred că ar vota vreodată cititorii Opiniei.

Rodica CULCER