Caut soție balerină

Cu cît blocurile sînt mai înalte, cu atît orizontul se micșorează și zidurile parcă țin locul unei prăpăstii între oameni. Ei au inventat tot felul de mijloace să ajungă unii la alții, să comunice, dar asta a făcut ca abisul să se adîncească și mai tare și să sfîrșească fiecare în cutiuța lui, căutînd cîte o punte de legătură cu ceilalți.

Se întîmplă, mai ales, în lumea Tokyo-ului de astăzi, unde Shigeharu Aoyama reușise să creeze acea legătură între el și Ryoko, dar, rămînînd văduv, s-a trezit că trebuie s-o ia de la capăt. După șapte ani de la moartea soției, sprijinit de fiul său și mai ales de Yoshikawa, un prieten bun, decide să-și caute, în sfîrșit, o nouă parteneră de viață. Astfel organizează împreună cu acesta din urmă o audiție pentru un rol feminin de balerină, într-un film practic inexistent.

Din cîteva mii de concurente, rămîn o sută, dintre care se îndrăgostește de misterioasa Yamasaki Asami. Totul se transformă într-un joc în care el încearcă s-o cunoască și s-o cucerească, joc pe care autorul îl face să se termine într-un mod foarte imprevizibil, deși pe parcursul romanului mai strecoară elemente de îndoială la adresa fetei.

„Audiția” a fost ecranizată în 1999, producția bucurîndu-se de un mare succes la festivalurile de film din Europa și America. Este genul de carte pe care o citești într-o singură zi, pentru că vrei să afli cît mai repede cum evoluează relațiile dintre personaje și ce e rezervat pentru final. Ea șochează prin exemplificarea elaborată a faptului că aparențele uneori înșeală tragic de mult.

Alexandra COJOCARU