Cînd căldura e dementă

„Ați mai fost vreodată?”, mă întreabă doamna în halat vernil de la intrare, văzînd că nu știu unde să-mi las hainele și încotro să mă îndrept. Cer explicații suplimentare și îndrumare prin incinta Băii Publice, să fiu sigur că nu cumva intru din greșeală la sauna destinată femeilor, unde mi s-a povestit că-i bine să pășești numai cu ochelari de protecție. „Prima oară mergeți la duș”, îmi spune femeia și nici nu intru bine aici că și văd un negru, burtos și cu lenjerie albă, care se bărbierește pe piept.

Ies repede și mă îndrept spre saună. În anticameră văd bărbați plini de sudori și oftînd greu, întinși pe banchetele de lemn, aproape ca-ntr-o infirmierie, așa că mai stau și eu cîteva minute aici, să-mi fac curaj. După ce mai ies doi indivizi și apuc să trag cu ochiul înăuntru, mă conving că n-are ce să se întîmple rău și intru.

Saună și box

Singurul tip cu o constituție cît de cît atletică, ras în cap și tatuat, stă ghemuit undeva în stînga mea. Se vede că e de mult timp aici, că-i irascibil și-l deranjează căldura exagerată, întrucît lovește cu pumnii pereții din lemn ai micii încăperi. Apoi se calmează, ia cu lingura mare, de lemn, apă din găleată și varsă peste pietrele puse la încins. „Mai e mentă?”, întreabă un altul, „mai pune niște mentă”, continuă. Așa că musculosul ia încă o lingură cu apă, în care toarnă cîteva picături dintr-o sticluță maronie și din nou varsă peste pietrele încinse, încăperea împrospătîndu-se cu miros de mentă. Căldura, combinată cu faptul că lîngă mine un alt burtos își răspîndește sudorile prin toată camera, lovindu-se puternic pe brațe și pe burtă, mă face să ies. „Oricum n-ai să reziști mai mult de zece minute la temperatura aia”, mă avertizase instructorul, care stă și îi veghează pe cei din bazin.

Aere și duș

Vocile care se-aud dinăuntrul micii încăperi cresc în intensitate, cel mai probabil în urma unei altercații, însă-s prea încins ca să-mi mai pese. În cîteva minute iese unul mai tînăr, rostind nervos „și-am fost în lotul național la atletism, să știi”, în timp ce se îndreaptă spre bazin. După ce simt că fumurile-au mai trecut, intru înapoi. Trei copii deschid ușa și se uită curioși înăuntru. Ar fi intrat și ei dacă nu-i speria cel ce cu douăzeci de minute în urmă își bărbierea pectoralii la duș: „Hai, copii, intrați, fiți bărbați”. Puștii se întorc totuși în scurt timp, deschid din nou ușa și tatăl îi mustră: „Ori înăuntru, ori afară, nu vă mai frecați pe ușa aia”.

Simt că nu mai suport. Prea multă vînzoleală, abur prea concentrat, aromă deja insuportabilă de mentă și bărbați corporali care nu se jenează să-și împartă sudorile cu ceilalți. Păcat, mi-aș fi dorit să stau, la fel ca toți de-aici, mai mult decît cele 30 de minute plătite, după cum i-a deconspirat și instructorul de lîngă bazin: „Nu pleacă nimeni după jumătate de oră, îți dai seama, că doar nu intrăm să vă scoatem de acolo, stați cît credeți.”

Am promis oricum că mă întorc. Iar, către cei ca mine, pentru care cea mai încinsă încăpere vizitată pînă acum a fost sala de lectură în timpul sesiunii, un singur sfat: nu beți bere înainte să mergeți la saună.

Ioan STOLERU