Gîndirea catastrofică

Principiul catastrofic după care merg lucrurile în media și în viețile noastre REALE a fost foarte bine rezumat de Frank Furedi, comentatorul „Spiked”: nu mai putem să luăm un „eveniment natural neașteptat” drept ceea ce e. Un astfel de eveniment devine rapid o narațiune apocalptică.

>Cum se face asta? Să luăm ultimul fenomen natural care a paralizat transportul aerian în trei sferturi de Europa. Un vulcan din Islanda cu un nume imposibil de pronunțat aruncă o cantiate uriașă de cenușă în aer. în Anglia se ia o decizie radicală: închiderea aeroporturilor. Referințe în legătură cu posibile accidente aviatice cauzate de cenușă: două zboruri, unul în Indonezia, unul în Alaska, prin anii ’80 – cenușa blocase motoarele aparatelor. Dar, după o privire atentă începem să aflăm că avionul care zburase prin Indonezia trecuse la 200 de km de vulcan, iar densitatea cenușii în aer era foarte mare.

În cazul vulcanului islandez, lucrurile stăteau puțin altfel: 1500 de km distanță și o densitate a cenușii mult mai mică. Mulți comentatori s-au repezit să spună că a fost o sperietură cu nuanțe politice de tot rîsul, că frica de cenușă a fost exagerată. Și au ceva dreptate. Pentru că fiecare fenomen care iese din normal ne sperie teribil cu televizorul, internetul, radioul.

Mass-media bagă tot ce nu e normal în logica narativă apocaliptică. Apocalipsa vinde. Numai că are apoi consecințe a felului în care sînt conduse instituții, țări etc. Politicienii, directorii de companii aeriene, marinarii, primarii, toți încep să gîndească exact ca niște ziariști însetați de senzațional.

Și România nu are de ce să fie diferită, educația mediatică fiind oricum pe undeva pe la genunchiul broaștei. Reporterii își iau cizmele înalte și se aruncă în prima groapă cu apă la orice inundație. Efectul gîndirii apocaliptice este că ne e aproape imposibil să mai distingem într-o primă fază între situații cu adevărat grave și povești umflate de presă. Și nu e îngrijorător că noi, telespectatorii, nu putem distinge, dar nici specialiștii care conduc instituții responsabile de felul în care decurge viața noastră nu mai sînt în stare să lupte cu discursul catastrofic mediatic.

Să mai amintesc de dezbaterile cauzate de vaccinul anti-gripă porcină? Să mai amintesc de schimbarea buletinelor? Se pare că orice poate deveni cauza unei apocalipse. Iar asta începe să devină o problemă.

Costi ROGOZANU