Presa de mucava

Senzațional și cutremurător. Șoc și stupoare. Europa inundată. Lumea sub cenușă. Pămîntul cutremurat.

Contextul social, economic și politic crează azi, fără urmă de îndoială, deliciul televiziunilor, transformînd mare parte din mass media autohtonă într-un soi de țață avidă după bîrfe și povești cu substrat telenovelistic pentru care scopul e mai degrabă o băgare în seamă, decît o informare obiectivă.

Vorbind de acea parte a presei românești care a ajuns să transforme evenimentele tragice în resurse de venit, nu putem să nu vedem similitudini cu morbidul „execuțiilor publice” din trecut. De multe ori știrile interne sînt axate pe evenimente triviale, cele externe sînt neconcludente, vizînd doar suprafața unui eveniment, avînd per total un iz de provincialism.

Dacă însă are loc un cutremur „extern”, toate posturile TV vor secătui de vlagă, pînă la absurd, respectivul eveniment. Se vor obține neapărat declarații oficiale: cum ne va afecta pe noi acel cutremur? Dacă nu ne va afecta, explicațiile pertinente încercînd să demontează senzaționalul, se va recurge la profeți și specialiști cu diplome obscure care vor plasa proverbialul „drob de sare” deasupra consumatorului.

În cazul unei catastrofe aviatice, sînt anunțate decesele, specificîndu-se posibile prezențe ale pasagerilor români. Dacă sînt, se fac automat interviuri cu familiile îndoliate, dacă nu, răzbate o undă de inutilitate în difuzarea respectivei știri.

Emfaza se pune așadar pe declanșarea sentimentalismelor: tragicul eveniment din Rusia este prezentat prin prisma emoției. Dacă pînă acum politica din Polonia a fost trecută la capitolul „diverse”, prin catastrofa aeriană, a prins un loc de frunte. Dar nu politica, nu implicațiile care decurg din accident, ci înmormîntarea, transmisă în direct, urmată de dezbateri în care esențialul e pierdut pe parcurs, în drumul, deloc scurt, înspre teoria conspirației.

Nu în ultimul rînd, pentru audiență, orice referire media la cîte un eveniment tragic trebuie să implice în mod direct consumatorul, toate știrile căpătînd un filon personal. Dacă nu-l faci să empatizeze cu tragedia, știrea nu se mai vinde atît de bine, nu mai stă atît de mult pe buzele lui, nu mai produce audiență.

Persuadat că putea fi el însuși la locul tragediei, consumatorul participă afectiv, obișnuindu-se și, mai grav, devenind chiar dependent de ceea ce primește, perpetuînd această mass media de mucava în care senzaționalul e punctul de plecare, emoția cel de sosire.

Stela GIURGEANU