Unu’ mai puțin vamaiot ca celălalt

Unii își fac rezervări și cumpără biletele de tren cu două săptămîni înainte, alții se hotărăsc cînd mai e jumătate de oră pînă la plecarea trenului, dar cu toții au un zîmbet mare pe față bătăi rapide ale inimii cînd se aude fluierul nașului și drumul către mare începe a se scurta, traversă cu traversă. Pentru majoritatea tinerilor, să meargă în această zi pe litoral a devenit un instinct, la fel ca mîncatul și băutul. Numai că mulți au început să încurce stațiunile.

De te prinde noaptea în localitatea 2 mai și nu mai circulă nimic înspre Vama Veche, vei observa că aici găsești mai multe taxiuri decît în Tîrgu Frumos și Podu Iloaei la un loc. Însă șoferii, profitînd de darea de mînă a turiștilor, cer pentru un drum de 3 kilometri din 2 mai pînă în Vama Veche cam cît ai da din Agronomie pînă-n CUG 2. Așa că opțiunea mai decentă pentru un student a cărui bursă s-a dus deja pe biletele de tren și cazare rămîne, dacă n-are chef să meargă jumătate de oră pe jos, autostopul. Și, de ai noroc, poți să prinzi ultimul microbuz Constanța – Bulgaria, care întoarce la Vama Veche, pentru că nu mai merge nimeni în Bulgaria la ora asta.

În mașină, turistele care n-au mai fost niciodată se entuziasmează în anticipații. „Băi, ce frig o să fie la noapte”, spune una din ele. „Lasă, fată, poate-mi găsesc un rocker bine îmbrăcat”, îi răspunde cealaltă, bine îmbrăcată și ea pentru clubul din care probabil plecase.

Deja cu 200 de metri înainte de intrarea în stațiune se circulă bară la bară. De-o parte și de cealaltă a străzii sînt parcate una lîngă alta mașini mai ceva ca la un bîlci care ține trei zile. Microbuzul oprește și cîțiva tineri coboară cu sticlele în mînă, cîteva pe jumătate goale. „Băi, ce m-am amețit acum în mașină, de la vinul ăsta”, spune unul din ei.

„Nu mai e vechi, domnule”

Dacă Vama ajunsese să fie cunoscută pentru naturalețea locului, terase din lemn și stuf, plajă fără șezlonguri și muzică bună, acum a rămas doar amintirea acelor vremuri, vechi fiind numai nisipul. Strada Magheru, care leagă Șoseaua Mangaliei de plajă, împreună cu aleea care merge în paralel cu marea și pe care se află majoritatea barurilor, sînt acum asfaltate și pline de magazine de tot felul unde se vînd breloace colorate, mere glazurate și alte kitsch-uri ieftine.

Cei care vin aici de mai mulți ani pur și simplu nu-și pot închipui că, în locul pămîntului cu pietre bătătorite și o funie groasă în loc de limitator de viteză, acum e ciment ca la orice stradă și trotuare din pavele. „Serios că nu-mi vine să cred că e ciment. Încă văd pămîntul ăla, doar că mi se pare mai nivelat acum”, îi spune un student amicului, în timp ce îi întinde o sticlă de vin.

Pe scena amplasată în stînga plajei cîntă preferații liceencelor de pretutindeni, Vița de Vie, apoi EMIL și Urma. Concertul EMIL e prelungit, întrucît membrii formației, ca de fiecare dată, îl cheamă pe scenă pe deja cunoscutul invitat surpriză, Butch, care, deși are o voce bună, ar trebui să se rezume la cîntat. Cînd încearcă să întrețină atmosfera prin scurte dialoguri cu publicul între melodii, ies vorbe de duh precum: „Vreau să mă joc cu mîinile voastre”.

De dragul muncii

Nostalgicii rămîn pe plajă, la focuri unde se mai găsește vreunul care știe să cînte la chitară sau pe plajă, încercînd să se încălzească printre îmbrățișări și sticle de vin. Aceștia devin acum ținte bune pentru afacerile locale. Un țigan se pune în spatele unui cuplu, gîndindu-se că poate e momentul ca tinerii să-și cumpere telefoane noi. Are tehnică bună: se preface a fi beat și se întinde pe spate, cu fața într-o parte, și cu o mînă începe a umbla la geanta fetei. Însă aceasta simte și se trage mai în față.

Undeva la vreo patru metri depărtare, alt negru, cu un ghiozdan în spate, în care probabil strînge roadele muncii din ziua respectivă, îl așteaptă. Văzînd că al său coleg de muncă a fost depistat, vine să-l „ajute”, ridicîndu-l de pe nisip și mustrîndu-l: „Să nu mai faci așa”. Se vede că nu l-a învățat bine și, dacă 1 mai tot e ziua muncii, măcar azi să se chinuie și ei mai mult.

Ioan STOLERU