Cîteva gînduri de Ziua Europei

Splendidă zi de 9 mai. Plouă mă­runt și pe un post de televiziune se a­nun­ță că anumite zboruri către Italia au fost anulate. Înseamnă că o serie de căp­șunari vor mai trebui să aș­tep­te pînă vor ajunge acolo. Trebuie să ai­bă răbdare și să mai îndure încă o zi, două pe acasă. Doar n-or să se plic­tisească. Numai duminica în Româ­ni­a e plictiseală. De luni o să fie ia­răși bine.

Acțiune, scandal, Bianca lui Bo­­te, criză, Băsescu, Voicu, poate și un pic de Geoană… Pe la TV vorbesc sin­dicaliști: nemulțumire maximă pe scăderea drastică a fondului de sa­la­rii și a pensiilor. Sînt tonuri apoca­lip­tice, cineva face o paralelă cu Gre­ci­a, s-ar putea să n-o mai ducem multă vreme. Pe Prima TV e un reality show cu un fermier care își caută ne­vas­­tă. Las aici, mi-e teamă că dacă schimb canalul dau de cealaltă emisiune, aia cu noră pentru mamă. E 9 mai. E duminică. E plictiseală. E Ziua Eu­ro­pei. Cineva îmi spune că s-a anulat un program dedicat Zilei Eu­ro­pei pentru că plouă. Nu pot să cred așa ceva. S-ar putea să se înșele, suntem totuși europeni.

Mă întreb dacă vecinii mei de bloc știu că e ziua Europei, dacă se bucură. Poate doar doamna profesoara de pe palier știe ceva concret. Am auzit că e „cam dusă cu capul” dar pare o femeie de treabă și destul de bine informată. Cred că  a vizitat ca turist, nu cu muncă, mai multe țări europene și știe că avem ceva din spiritul acela european. Poate că are chiar și copii destul de mari care s-au mutat în străinătate. Poate în Belgia, Franța. Dacă e așa, probabil că sunt me­dici, emigrează mulți medici ro­mâni acolo. Ca să emigreze, medicii stau la o coadă umilitoare ore în șir, în fața biroului de Resurse Umane de la Ministerul Sănătății, de unde mai iese din cînd în cînd secretara „doamnei director Nimereanu” și te cheamă să-ți dea actele necesare. De o­bicei se țipă acolo, am văzut o dată cînd am nimerit la biroul doamnei Nimereanu. Nu e o glumă, chiar așa o cheamă. Medicii de la coadă glu­mesc cît așteaptă, se întreabă cum au „nimerit” acolo. Ce să facă și ei.

Așa mai trece repede timpul. Nu ca duminica asta, de 9 mai, care pare că se tîrăște. Ieri a fost ceva mai bi­ne. Am trecut pe la un festival al ONG-urilor din România. Erau multe corturi, poate cîteva sute, unul lîngă al­tul în Piața Unirii. Am admirat cum Fundația Dinu Patriciu stătea, fră­țeș­te, ONG-ist, tolerant, lîngă Fun­da­ți­a lui Dan Voiculescu și ceva a­gen­ții guvernamentale, ceva mai încolo era o asociație creștină care, chiar și la ora închiderii propovăduia îm­po­tri­va avorturilor. N-am prea văzut cor­turile celor de la protecția anima­le­lor, probabil că încă mai erau în gre­va foamei declanșată de ipoteza eu­ta­nasierii cîinilor maidanezi.

Erau și cei de la ecologie, și ceva cu bicicliști, nu lipsea nici toneta cu kurtos colac. M-am gîndit că e frumos, e bine, e european. Am avut un sentiment de pură împlinire și mi-am zis: „Iată! S-a făcut societatea civilă și anul ăsta!”.

Andrei UDIȘTEANU