Dramă fără happy-end

Nu am motive să pun la în­do­ia­lă faptul că, în momentul de față, exis­tă puține alternative care să îm­pie­dice intrarea statului ro­mân în in­capacitate de plată. Pro­ble­ma e că aceste măsuri vor rezolva situația pen­tru moment, dar nu au cum să ducă la ieșirea din criză.

În urmă cu șase luni, Fondul Monetar Internațional a acceptat, cu o suspectă lipsă de responsabilitate, utilizarea împrumutului pentru plata pensiilor și a salariilor. Este evident că, dacă te împrumuți doar pentru a-ți plăti cheltuielile curente, dar veniturile continuă să-ți scadă, nu ai cum să ieși la su­pra­­fa­ță.

De data asta, Guvernul recurge la un altfel de îmrumut: ia bani din buzunarele propriilor contribuabili. Mă întreb: cum se face că acum o lună oficialii ne anunțau iminenta relansare economică (începînd cu trimestrul al doilea), că indicatorii ceruți de FMI au fost îndepliniți, iar după venirea funcționarilor de la Washington au aflat că sîntem într-o situație disperată? Erau false datele despre consumul energetic pe care i le-a furnizat Videanu lui Băsescu?

Un lucru e clar: numai reducînd cheltuielile, nu ai cum să crești producția. Salarii și pensii mai mici înseamnă consum mai puțin, mai putin TVA colectat, profituri mai mici în economia privată (pentru că bugetarii și pensionarii vor cum­pă­ra mai puține produse), noi res­trîn­geri de activitate etc. Cu alte cu­vin­te, adîncirea recesiunii.

De un an și jumătate, guvernele conduse de Emil Boc refuză cu obstinație orice măsuri de stimulare a producției (deducții pentru pla­ta anticipată a impozitelor, com­pen­­sarea TVA, renunțarea la im­po­zi­tul minim etc.).

Astăzi, la zece zile după ce președintele a anunțat măsuri de aus­teritate fără precedent, același gu­vern tace mîlc. Normal ar fi fost ca, simultan cu reducerea veniturilor unor oameni care n-au nici o vină pentru situația economică de­zas­truoasă, să ne fie anunțat un program coerent și concret de stimulare a economiei, folosindu-se de banii luați de la populație.

Lipsa acestei a doua părți a discursului indică faptul că acest guvern nu dispune de o strategie con­cretă. Zilele trecute, premierul se stropșea la subordonații săi că nu fac destul pentru reducerea evaziunii fiscale.

Discurs credibil, dacă ar fi avut loc acum un an și jumătate, cînd d-l Boc s-a instalat în funcția actuală. Tot săptămîna trecută, după ce președintele Băsescu „urechea” gu­vernul pentru excesiva politizare a funcției publice, am aflat că un se­cretar de stat din Ministerul Muncii a fost destituit pentru că… or­ganizația PNL a sectorului 6 i-a re­tras sprijinul.

Tot atîtea motive pentru a nu lăsa populației nici o speranță că sa­cri­ficiile la care este obligată vor avea un final pozitiv.

Mircea KIVU