Despre moartea unei „mici atenții”
Pastila de după 26 mai 2010 Niciun comentariu la Despre moartea unei „mici atenții” 0Pe hol se făcu o liniște uimitoare. De unde, pînă acum, toți pălăvrăgeau despre gospodării, copile cu burta la gură sau despre creșterea prețurilor la făină, la vederea halatului alb, bolnavii tăcură mîlc, așteptînd pioși să fie chemați în biroul domnului doctor de familie, Ion Buzdugan. De aici, subiectul de discuție s-a schimbat. Grijile de acasă au rămas acasă. „Domnul doctor” a revenit în centrul atenției. „E un om tare bun, cu o inimă mare. Eu am fost la el săptămîna trecută, cu fiică-mea, că avea sărmana o durere de spate de nu putea sta locului, și ne-a primit fără a sta la coadă. Ei, medicamentele au fost scumpe, dar ce nu e scump astăzi?” se întreabă o mătușă cu broboada trasă peste sprîncene.
„Domnul doctor” e un bărbat de vreo 40-50 de ani, înalt, spătos, cu burta strînsă sub un halat jerpelit. E coleg de breaslă cu Vasile Gheorghiță, un chirurg plin de ifose, la care se intră destul de greu. Vorbeau bolnavii că nu te primește la operație fără cel puțin cîteva zeci de euro. Păi cum altfel? „Alții te lasă acolo, pe masa de operație, plin de bandaje sîngerii, cu o durere insuportabilă. Mai bine așa,cu o mică atenție ești sigur că cel puțin vei fi îngrijit cum se cuvine”.
Moș Nicolae a auzit însă „o treabă”care s-a întîmplat recent. Ne-ar spune-o, dar parcă nu acum, nu aici, sub ușa medicului. „Hai, lasă aerele, dacă te-a luat gura pe dinainte, spune tot” se rățoiește bătrîna îmbrobodită. La început, cuvintele se leagă greu, fără o logică. Apoi, pe măsură ce povestea prinde contur, oamenii se gîrbovesc ca să audă mai bine. „A murit acolo, pe hol, cu căpățîna turtită în accident. Nu i-a spus nimeni domnului doctor că era vorba de fiul său. L-a lăsat să aștepte pînă și-a dat duhul, pentru că nu avea nici un ban. Abia cînd a ieșit dom’ doctor pînă la baie … Voi cînd l-ați văzut ultima oară? Cică e la balamuc”.
Lina VDOVÎI
Adaugă un comentariu