Cu pancarta în prime time

Săptămîna trecută se pare că Ro­­­mânia a ținut-o într-un țipăt con­­tinuu, de nu mai știai dacă e de du­­rere sau doar din pură o­biș­nu­in­ță. De cum președintele Traian Bă­­­­ses­cu a anunțat că va reduce pen­­si­i­le și salariile bugetarilor, ța­ra a in­trat cu un picior într-un mor­mînt, aș­tep­tînd parcă să vină ci­neva și să o îm­pingă de-a dreptul.

S-a a­nun­țat ca va fi cel mai ma­re pro­test pe ca­re l-a văzut Bu­cu­reștiul, cu peste 60 000 de oa­meni furioși ca­re îl vor da jos pe Boc. Și pentru că ne-am săturat să au­zim numai de sin­di­caliștii de la Car­tel Alfa, au a­pă­rut și minerii, așa, ca o pată de cu­loa­re. Pe micile e­crane, dis­cu­­țiile des­pre o nouă m­ineriadă, o no­­uă ma­nipulare și, de ce nu, încă o re­col­tă de pan­se­lu­țe, s-au pornit in­stan­ta­neu.

Într-un final, marele protest – „care a paralizat capitala” – a de­ve­nit un soi de pelerinaj pentru cei din provincie, pentru ca mai tîrziu să se transforme într-o coregrafie i­mensă pe „Dansul Pinguinului”. Un­de mai pui că a apărut și cîn­tă­re­țul CRBL pentru a susține ca­u­za bu­getarilor printr-un concert. Du­pă trei zile, capitala a avut parte de un alt marș, cel al co­mu­nității gay. Pen­tru unii subiect de cancan și rîs, evenimentul cu pri­cina a fost tra­tat, pe alocuri, în de­rizoriu. Pri­ma voce care a putut fi auzită pe Rea­litatea TV a a­par­ți­nut unui pă­rinte, care și-a exprimat într-un mod cît mai colorat pă­­rerea sa – im­­plicit și a Bisericii – asupra a­ces­­tei „boli” și a „traiului în pă­cat”. Am trăit să aud că ho­­­mo­se­xua­lii sînt o cauză a di­vor­țu­rilor din România. Însă nici o per­­so­na­li­­tate mai se­ri­oa­să (chiar și po­li­ti­ci­an) nu a încercat să iasă în fa­ță susținîndu-i pe aceștia. În schimb, au fost 11 mi­siuni diploma­­­tice ca­re și-au arătat solidarita­tea față de e­venimentul în sine. Mar­­șul normalității, ținut în a­ce­eași zi, cu cî­te­va ore înainte, nu a mai avut un nu­măr la fel de mare de par­ti­cipanți și nu din cauză că s-ar fi produs vreo schim­bare în men­­ta­litate, ci doar pentru că a plo­­uat. Și din cei 200 de participanți se pa­re că și aici părerile sînt îm­­­păr­ți­te, unii fiind de acord cu les­bie­ne­le, dar nu și cu homosexualii. Nu te poți pune cu gusturile o­mului.

Uneori ai impreasia că oa­menii nu-și formează părerile de­cît din ceea ce văd la televizor. Iar cum, în ultima vreme, nu avem par­te decît de apocalipse (financiare și, mai nou, morale) nu ne rămîne de­cît să ne punem lîngă groapă, pînă se tre­zeș­te cineva să ne facă un vînt.

George GURESCU