Festivalul de Teatru s-a tinut la Iasi cu iures de vedete

De pe scena Iașului Niciun comentariu la Festivalul de Teatru s-a tinut la Iasi cu iures de vedete 12

Timp de o saptamina intreaga, de la sase seara pina la miezul noptii, publicul iesean pasionat de teatru a fost condamnat la alergatura. De la Ateneul din Tatarasi la Teatrul „Luceafarul” si apoi la Casa de Cultura a Studentilor, distantele trebuiau strabatute intr-un sfert de ora. Daca ajungeai mai tirziu, nu mai prindeai loc in salile pline ochi. Organizatorul, Adi Afteni a promis ca maratonul numit „EuroART” are o miza importanta si n-a mintit. Teatrul vechi si cel de avangarda s-au intilnit, s-au salutat din iuresul programului zilnic si le-au oferit oamenilor intilniri cu tragicul, comicul si absurdul, dar nu in ultimul rind cu personaje reale: Ion Caramitru, Johnny Raducanu, Mircea Albulescu, Florin Piersic Jr., Mircea Diaconu, Marcel Iures.

Eveniment international, pe toate bordurile

A doua editie a Festivalului de Teatru „EuroART”a fost anuntata la Iasi cu doua saptamini inainte. Nu prin afise sau reclame, ci neconventional, prin imprimarea pe bordurile din dreptul trecererilor de pieton a mesajului „TEATRU 19-25 mai”. Scurt si concis si, dupa prezenta masiva la fiecare dintre cele 21 de piese, chiar eficient.

Organizat ca o manifestare in cadrul Iasi 600 de catre Fundatia Culturala „Timpul” si avind ca parteneri Ministerul Culturii si Cultelor, Primaria Municiupiului Iasi, Consiliul Judetean Iasi si Universitatea de Arte „George Enescu”Iasi, festivalul a purtat titulatura „international”datorita prezentei Teatrului „ApARTe”din Moscova, care a sustinut doua reprezentatii.

Galagia dureaza 30 de minute

La spectacole s-au impartit pliante lucioase cu o scurta prezentare a tuturor pieselor, s-a tinut chiar si o conferinta de presa la Primarie cu vedetele, unde primarul s-a mai periat o data, inainte de alegeri, despre cum sprijina „Iasul cultural”. In pofida laudelor, Johnny Raducanu s-a aratat trist ca la Iasi nu se gaseste nici un pian ca lumea, iar Ion Caramitru le-a facut in ciuda iesenilor cu proiectul pe care il are pentru renovarea Teatrului National din Bucuresti, declarind inadmisibila inchiderea pentru atita vreme a Nationalului iesean.

Evenimentul nu a fost lipsit de „hibe”: s-au vindut bilete peste locurile cu invitatii, spre nemultumirea doamnelor gatite cu bijuterii mari, haine stralucitoare si parul tapat. Cea mai mare „vinzoleala”a fost la spectacolul „Dragostea dureaza 3 ani”, intrucit publicul umplea pina si tot spatiul dintre rinduri. Deoarece a fost vorba despre o reprezentatie neconventionala, doamna ramasa fara loc a primit un scaun tocmai din partea actorului principal, care a intrat in „rolul” de mediator intre organizatori si nemultumirile oamenilor care se ridicau unii pe altii de pe scaune.

Luati-l pe Johnny Raducanu la „palme”

Spectatorii s-au inghesuit cel mai mult sa ii vada pe Ion Caramitru si pe Johnny Raducanu in „Dialoguri si fantezii in jazz”- spectacol de recitari din Nichita Stanescu pe acorduri de pian, pe Florin Piersic Jr. in teatrul de idei „Zaruri si carti”si pe Mircea Diaconu in „Variatiuni enigmatice”. Publicul acestor reprezentatii a fost mai ales unul matur. Jazzul si poezia s-au ascultat cu sala incremenita in tacere. Cind juniorul Piersic a impartit cartile de joc in piesa lui, intrind in pielea patronului dement, spectatorii au aruncat zarurile unui “silentio stampa”, pregatind un ropot de aplauze pentru sfirsit si numeroase „chemari la rampa”.

Dupa cum recunoaste, lui Mircea Diaconu nu i-au iesit prea bine intrarile si iesirile din scena, pentru ca teatral sa joace doar in piese. De „palme”s-a bucurat emotionat si sincer, dupa intilnirea din rol cu amantul femeii care i-a fost sotie si care, in final, i-a devenit prieten.

Dependentii de teatru ar fi umplut sala si la spectacolul lui Marcel Iures, „Capra sau cine e Sylvia?”, insa artistul a preferat ca toata piesa sa se joace pe scena, numai in prezenta a 100 de oameni si cu cortina trasa. Si probabil si la reprezentatia de simbata a rusilor ar fi fost, daca in program nu s-ar fi scris gresit ca piesa dureaza trei ore si jumatate si s-ar fi anuntat ca va fi insotita de titrare. Intitulata „Dupa caderea cortinei”, aceasta a reunit teme si motive din Cehov si a adus realmente pe scena „Luceafarului” spiritul rusesc al jocului si zbuciumul iubirii pasionale, dar imposbile, in doua variante de poveste.

La capitolul scenografie si decoruri, Teatrul National „Marin Sorescu”din Craiova a impus jocul de culori, de costume, de lumini, de idei, de situatii si de personaje, intr-un absurd aparent deschis, dar impenetrabil. „Cinta maica-mea in far”a pus in scena un joc de iele, proiectate prin tehnici moderne. Si daca de la aceasta piesa spectatorul a plecat naucit, a doua zi a primit o felie dintr-un altfel de prajitura. Festivalul a avut si dulce si amar cit pentru toata lumea si toate gusturile cultivate sau diletante.

Laura PAULET

Autor:

Laura Păuleț

Redactor, redactor-șef și director al Opiniei studențești în perioada 2006-2014.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top