Sultan în țara săracilor
1001 de chipuri 9 iunie 2010 Niciun comentariu la Sultan în țara săracilor 5Said e falit. Mai are în portofel doar cinci milioane și pe card 200 de dolari. Acum două zile avea 500, dar i-a pierdut la poker. Se așază la ruletă și așteaptă să dea norocul peste el. Doar că de vreo trei luni, n-a mai cîștigat nimic. S-a enervat atît de tare într-o seară că a pariat 420 de dolari pe un singur număr. Apoi a mai „băgat” 2 milioane în aparate și a plecat acasă nervos abia la ora cinci dimineața.
Pe drum înspre apartamentul lui din centru a oprit în fața blocului prietenei sale și a strigat-o la geam pînă cînd a ieșit, somnoroasă, în fața blocului. „I-am zis să-mi dea bani, că voiam să mai joc”, dar fata l-a refuzat și i-a spus că nu-l mai suportă. Atunci a tras-o de mînă, a smuncit-o și i-a dat o palmă peste față. „Noi o să ne despărțim cînd zic eu, ai înțeles?”, a răsunat de-a lungul străzii. O iubește, tocmai de asta se poartă așa cu ea. Fata nu îl înțelege și îl enervează la culme. „Îmi place să sparg bani. Da. Și ce e o problemă cu asta?”, se răstește degajat.
Tinerețea lăsată gaj
Primește pe lună de la părinți, din Siria, mai bine de 700 de euro. Ca să aibă pentru chirie, mîncare și ieșit în oraș. Nu îi ajunge decît pentru poker și striptease. „Vineri seara ies la show și acolo se duc mulți bani. Îmi place să danseze fata numai pentru mine și îi dau cîte 300 de dolari sau mai mult. Sîmbătă și duminică stau la gambling și în timpul săptămînii…”. Învață.
De cînd a venit în România a schimbat 2 facultăți. La început a încercat la Economie, „pentru că îmi place să am afacerea mea”, iar mai apoi s-a îndreptat spre Medicină, la București. „La mine acasă doctorii sînt bogați. Și nu e așa de greu. Dacă ai bani, dai la profi și treci examenele”. Cît despre cum o să ajungă el chirurg, nu i se pare dificil. „Dacă ai bani plătești pe alții să opereze în locul tău. Asta înseamnă să fii cool”, zîmbește și mai dă pe gît un pahar de șampanie. Îi place la nebunie băutura acidulată. Nu are voie să bea alcool, dar asta „se aplică numai cît sînt acolo. Și oricum, nu îmi pasă. Mie nu-mi comandă nimeni”.
A învățat să spună asta de la tatăl său. „El e ca mine. A avut mereu bani. Tatăl lui i-a cumpărat apoi o firmă de construcții din care cîștigă acum o groază de bani. Și în plus, are și acțiuni la Mercedes”, se umflă Said în pene. Îmi arată cu mîna pe fereastră o mașină mică, roșie decapotabilă. E a treia într-un singur an. Rîde cu lacrimi cînd vede ce mașini se perindă pe străzile noastre. „Visul meu e să am cea mai tare mașină din oraș. Cred că mai am puțin și reușesc”, rîde sarcastic.
Dar mai mîndru e de noua achiziție pe care i-au trimis-o ai lui de acasă. Un costum Gucci, nou-nouț, pe care îl poartă cu bascheți și tricou. „Nu port altceva. E firma care mă face pe mine. Dacă aș putea, aș cumpăra eu ce-mi place. Dar știe și mama ce să-mi trimită”. E nemulțumit de magazinele de aici. Nu înțelege de ce prietenii lui vor Adidas și Nike, „are toată lumea din alea”.
Acum se pregătește de examene. Ba chiar azi trebuie să se întîlnească cu cineva, care îi scrie proiectul pentru Anatomie. Apreciază foarte mult că îl ajută, tocmai de asta îl va plăti cumsecade. „Am negociat și i-am zis că nu-i dau mai mult de 50 de lei, că doar nu merge în locul meu la examen”. Pentru așa ceva, îmi spune că ar plăti cu toți banii lui de pe card.
Adriana ZĂVOI
Adaugă un comentariu