La umbra micului bătrîn
Șoc-șoc-groază! 9 iunie 2010 Niciun comentariu la La umbra micului bătrîn 2A așteptat liniștită să vină toți și s-a afișat în stație în fața microbuzului alb, cu prea puține locuri și un șofer morocănos. Nici măcar petele de nori cenușii nu îi puteau ține în casă în acea zi de duminică, așa că au pornit la drum cu sticlele de votcă aruncate neglijent printre caserolele cu mici și cîrnăciori.
Pînă la Breazu au rîs întruna. Din stație, drumul se întindea alene pînă la pădure. De acolo, Andrei i-a condus pe poteci întortocheate printre copaci bătrîni și tufișuri încîlcite. Mare expert în ale orientării, el se oprea buimac din cînd în cînd pentru a întreba retoric: „oare ăsta era drumul?”. Știe el o poiană undeva în pădure de care nu prea au auzit amatorii de petreceri cîmpenești. Ceilalți îl urmează, curioși, dar puțin neîncrezători în comoara promisă, ascultînd evocările unor grătare de demult.
În același ritm cu focul, discuțiile se încing sub soarele de amiază.
Poiana e mai mare decît se așteptau. Fetele întind păturile iar băieții se învîrt în jurul grătarului vechi și a sacului cu lemne. Sticla cu votcă începe să circule alene din mînă în mînă. „Una de încălzire!”, cere Mugur sub privirile dojenitoare ale Vandei care îl avertizează dintr-un colț de pătură: „eu nu te car acasă”. În același ritm cu focul, discuțiile se încing sub soarele de amiază. Fetele se întind la soare pentru primul bronz, iar băieții ar juca fotbal, doar că au fost suficient de cu capul în nori să nu-și ia o minge. Mihai se ia totuși la întrecere cu focul, la capitolul „cine scoate mai mult fum”. Astfel, tigările dispar pe nevăzute din pachetul lui.
Alcoolul le-a dat insiprație băieților responsabili cu carnea de pe grătar. „E suuper bun”, se aude dintre sticlele de bere. Lavinia se plînge de amețeală. „Nu mă duceți și pe mine acasă?”, întreabă nu foarte coerent. Vîntul și aglomerarea de nori îi fac să se ridice și să se pregătească de plecare. Doar mersul puțin împleticit să-i mai fi dat de gol pe cînd se întorceau. În rest, păreau doar niște tineri ce fugeau din calea ploii.
Iulia OPRIȘANU
Adaugă un comentariu