Absolvenți 4, 3, 2

Au trecut trei ani de facultate ca o vacanță mai lungă de vară du­pă cei patru de liceu. Nu spun că a fost neapărat ușor, ba chiar stre­sant și obositor pe alocuri, mai ales pentru un student care la­­să totul pe ultima sută de metri, a­di­că un proiect anunțat la în­ce­pu­tul semestrului să fie făcut de la ora 12, în noaptea precedentă și prin­tat cu 15 minute înaintea pre­­dării.

Nu condamn sistemul Bo­logna sau eficiența lui (chiar da­că la noi a fost implementat pe gra­bă și cam prost), zic doar c-au tre­cut foarte repede. Sînt două se­mestre-n care ești boboc, îți cauți ca­zare și locuri de umblat, se cern bursierii, bugetarii și cei de la taxă și-apoi vine prima se­si­u­ne, care-i ori mai ușoară decît Ba­­­ca­laureatul, ori mai grea de­cît sala la examenul auto. Ur­mea­ză alte două în care abia te mai des­tinzi puțin, vezi care colegi îți sînt prieteni sau care te sună doar cînd se apropie iunie sau decembrie și-apoi ultimele două, cînd toți vorbesc doar despre licență, bur­se la master în alte țări și „Ce faci mai departe?”. Și, în final, te trezești că „mai departe” e mai a­proape decît credeai, că ai o di­plo­mă, o notă, un trandafir și o lis­­tă de Messenger de două ori mai lungă.

Și exact anul al treilea e, pentru studenți, cel puțin, e marea di­fe­rență dintre noul și vechiul sistem. Acest al treilea an care se a­sea­mănă ca atmosferă cu clasa a XI-a din liceu prin lejeritate, dar aduce și-un soi de maturizare în ca­dru academic. Ni s-a spus, prin­­tre altele, că scopul Bologna es­te acela de a „obliga” studenții să se înscrie, după ciclul de li­cen­ță, și la un master, pentru a se super-specializa și mai ales pentru a pri­mi apoi, datorită di­plo­mei, cîțiva bani în plus la o eventua­lă angajare. Însă situația econo­­mică au­toh­tonă e de așa natură în­cît îi fa­ce pe mulți să meargă di­rect la ma­sa de la birou și să ui­te de cea din sala de lectură, fie ea și în localul de lîngă cămin.

***

Au trecut trei ani de facultate ca o vacanță cam scurtă de vară. Mă înscriu la încă doi de master nu pentru o sută de lei în plus la sa­lariu, ci măcar o vreme să fiu stu­dent în loc de angajat, măcar un semestru să am bursă și nu sa­la­riu (valorea fiind oricum tot pe-a­colo) sau un an măcar să nu fiu șo­mer, ci doar restanțier.

Ioan STOLERU