O samă de Opinii
Pastila de după 16 iunie 2010 Niciun comentariu la O samă de Opinii 2Întîmplător am ajuns aici, cu 30 de lei dați acum trei ani nașului din acceleratul Constanța – Iași. Am rămas pentru că mi-a plăcut orașul, deși planificasem să urmez facultatea la Cluj. Toți mi-au spus că ar fi renunțat în locul meu și s-ar fi întors acasă, după aproape un an și jumătate de stat aici fără cazare, dormind uneori prin baruri sau stînd acolo pînă cînd cineva devenea atît de beat încît mă lua la el acasă.
În scurt timp am pășit pe holul etajului al doilea al Casei de Cultură, și de-atunci weekendurile mi s-au împărțit în parizer și conserve de pateu din care , ediții închise la 3 noaptea și berile de după. Astfel, școala mi-a devenit o cameră cu trei calculatoare, apoi două și în final unul singur, un perete de care o dată pe săptămînă atîrnam foi și așteptam, cu capul plecat, să ni se spună unde-am greșit. Iar pe post de pupitru am capătul dinspre geam al unei mese pe care și-au tocit coatele, și la oboseală au mai adormit, generații și generații de tineri jurnaliști. Am adormit și eu, din cînd în cînd, întins pe patru sau opt scaune puse laolaltă și perna mare adusă de George de la Botoșani. Și-n multele nopți în care n-aveam unde dormi, tot aici m-am întors, pe patul din scaune și pătura improvizată din perdea.
Și fiecare zi de naștere aici s-a petrecut, cu Spicușorul adus de Lina și vinul de la Panciu al Alexandrei. Cu rîsul gălăgios al Liviei și reproșurile Dianei, cînd îi spune „George, nu mai zice «gîdili!»”. Și fiecare ziar terminat ne făcea să răsuflăm mai ușurați ca după două sesiuni la un loc. Și fiecare telefon de la „șăfu’” ne făcea să înghițim în sec, neștiind dacă „trebuie schimbat titlul pe 5” sau „e bun, dați-l la tipar”.
Și-acum, cu fiecare caracter în plus pe pagina asta, ne despărțim ușor, ușor de singura redacție studențească din țară, loc unde-am învățat și ce titluri „dau din coadă”, dar și ce înseamnă (pe bune!) libertatea de expresie.
***
În general amîn treburile cît pot de mult, la fel și cele legate de ziar. Nu m-am ferit niciodată să recunosc asta, dar îmi doresc ca textul ăsta să-l fi predat măcar cu un an mai tîrziu.
Ioan STOLERU
Adaugă un comentariu