Aceleași mese, alți învățători
Pastila de după 6 octombrie 2010 Niciun comentariu la Aceleași mese, alți învățători 1Oricît de mult am „tocit” la istorie, biologie sau orice altă materie, adevărata școală am primit-o în casă și-apoi în fața blocului. De la tata am învățat să merg pe bicicletă, să înot și să fac „broaște” în apa mării, cînd e limpede (pentru neștiutori, „broaștele” se fac aruncînd o piatră plată cît mai aproape și paralel cu marea, aceasta „sărind” pe apă).
De la băieții de jos, de la scară, știu acum să mă feresc de taximetriștii care taxează mai mult decît face cursa, să instalez o placă de rețea și să arunc la coș. Mai apoi am aflat că poți pleca o săptămînă prin țară sau la munte cu puțini bani și un sac de dormit și că o conservă împărțită în doi uneori face mai mult decît orice friptură servită la un restaurant scump. Iar șoferii de TIR care m-au plimbat dintr-un colț în celălalt al României mi-au spus că „pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești”.
Acum, pentru generațiile mai mici toate astea sînt tot mai adesea înlocuite cu „www”, locul unde găsești tot, de la rețete de cordon bleu și pui în sos de portocale pînă la poze cu chiloții Andreei Marin sau cum să-ți faci freza lui Pepe. Locul în care lumea are atîta încredere încît caută lucruri precum „cel mai bun transport în comun”, „femei goale pe drum” sau „de ce moare un om bun” (verificat, via Google Analytics – și le-am ales pe cele decente). De-aici, cu puțin noroc, poți să afli și dacă te-a înșelat prietena sau cam cîți bani face pe lună tatăl colegului de grupă. Și tot pe Internet înveți care-s „cele mai bune replici de agățat” sau „cele mai romantice sms-uri”.
Din păcate, Google nu te învață să înoți, nu-ți spune cît orez se pune la sarmale ca să nu iasă prea umflate și fetele care par interesante pe Internet n-au pic de piper la masă.
Ioan STOLERU
Adaugă un comentariu