Bază de bucate

Cînd și-a cumpărat primul telefon, mătușa mea s-a văzut pusă în fața unei responsabilități fără margini. „A­chi­ziționarea” unei cartele de re­în­căr­ca­re devenise un ritual lunar, a­pe­lu­ri­le pe care le primea de la cele cîteva nu­me din lista de contacte erau evenimente sadea, iar faptul că telefonul cît o cutie de pantofi îndeplinea și rolul de deșteptător era o binecuvîntare. Cînd a învățat să scrie „semeesuri”, tot procesul se transforma într-o corvoa­dă plăcută, asemănătoare pentru ea, probabil, cu scrisul cu penița din co­­pilăria ei aproape uitată. Își așeza fru­mos ochelarii pe nas, depărta telefonul la distanța mîinii întinse, mijea o­chii mici înconjurați de riduri subțiri și apăsa pe rînd butoanele cu a­ră­tă­to­rul celeilalte mîini. Apoi se enerva straș­­nic atunci cînd cursorul clipea prea repede pe ecran și nu reușea să gă­sească litera dorită.

Cînd a plecat fiul ei de-acasă, ca să se școlească prin țări străine, s-a vă­zut nevoită să deschidă calculatorul și să învețe misterele poștei electronice. Co­municarea cu „puiul mamei” era sin­gura utilitate a aparatului peste ca­re se odihnea un mileu cîndva alb. „Poate-l strici!” se răstea ea la un­chiul meu, de fiecare dată cînd acesta în­cer­ca să folosească computerul și pen­tru alt­ceva, în special, pentru live­score.ro.

Noroc de vecina de la trei, tanti Ana, care, avînd cîțiva nepoți în grijă, era mult mai versată în ale In­ter­ne­tu­lui, știa să găsească de la „vești despre Mădălina” pînă la remedii naturiste pen­tru durerea de spate și rețete so­fis­ti­cate de pui cu sos de ananas. În scurt timp, mătușa mea a învățat să gă­sească și să gătească de toate, bu­că­tă­ri­a ei a devenit terenul experimen­te­lor culinare, reușite de cele mai multe ori. Fiecare vizită la ea era un prilej ca să ne uimească cu vreo capodoperă la ceaun, culminînd cu deserturi exoti­ce și osanale aduse sursei sale de in­spi­rație: internetul.

Totuși, o vizită neanunțată m-a fă­cut să-mi dau seama cît de „digitali­zată” era lumea ei: cu ochii ațintiți spre ecran, înțepenită pe scaun, mă­tu­șa mea copia cu meticulozitate re­țe­te­le găsite pe Google într-un caiet gros și vechi, pe care-l păstra cu sfințenie într-un sertar din bucătărie. Era cea mai valoroasă bază de date pe care o avea.

Anastasia CONDRUC