O nație de neîncrezători

S-a terminat vara și s-a dus și va­­canța noastră, pe care parcă am fi lăsat-o într-un dulap, la­o­lal­tă cu șlapii, șepcile și ultimele fi­re de nisip. Școlile s-au des­chis, cu sau fără autorizațiile ne­ce­sare, u­ni­versitățile și-au pre­gă­tit am­fi­tea­trele, iar studenții au revenit în a­celași număr în cam­pusuri. Si­tua­ția socio-e­co­no­­­mi­că a rămas la fel ca și în va­ră, exact ca în ul­ti­mul număr al „O­piniei veche”, a­dică în plop. Iar în astfel de mo­men­te dificile a­vem nevoie din ce în ce mai mult sprijin din par­tea societății ci­vile, politicienilor și tuturor ce­lor din jur.

Acum, cînd se deschide anul u­­niversitar, principalele discuții ca­­re s-au purtat pe la televiziuni au fost în jurul ministrului Fu­ne­riu care, conform postului Rea­litatea TV, are doar 11 cla­se, ul­ti­mul an de liceu fiind fă­cut la Lycée International des Pon­to­nniers din Strasbourg. A­­naliști și comentatori, jur­na­liști și alte spe­cii de Gică Con­tra și-au dat cu pă­re­rea despre acest subiect de o im­por­tanță cru­cială. Cum s-ar spu­ne, ne-a min­țit în față și și-a mai dat și ae­­re de mare intelectual.

Nu vorbesc de competențele dum­nealui, nici cele intelectua­le, nici cele din prisma portofo­li­ului pe care îl deține, însă des­pre si­tua­ția învățămîntului supe­ri­or nu s-a auzit mai nimic. Ba da, scu­za­ți-mă, s-a vorbit și des­pre locurile in­suficiente din că­mi­nele studen­țești. Într-adevăr, a avea cazare es­te foarte important pentru un tî­năr, dar în afară de aceste materiale care, la drept vor­bind, sînt a­ce­leași în fiecare an, nu se în­tîm­plă mai nimic.

Începem un an universitar cu un scepticism crunt care se vede atît pe chipurile tinerilor, cît și pe chipurile celor care ar tre­buie să îl apere și să îl promo­ve­ze. Ne înhăimăm din nou la un sistem care este pus la col­țul în­do­ielii de toată lumea, însă nu re­u­șim să facem nimic altceva decît să vorbim despre unde a în­vățat mi­nistrul nostru și dacă es­te sau nu competent în ceea ce fa­ce.

Trebuie să ne recăpătăm în­cre­­derea în întreg sistemul, in­di­fe­­rent de cine e la conducere pen­tru că, la urma urmei, perfor­man­ța nu ține numai și numai de la­tu­ra financiară. Iar cînd un son­daj îți spune că 50% dintre ro­mâni cred că era mai bine în comunism, ar fi cazul să ne punem niș­te semne de întrebare, după 20 de ani de democrație (mai mult sau mai puțin timidă).

George GURESCU