Bila albă și mașina portocalie
Pastila de după 12 octombrie 2010 Niciun comentariu la Bila albă și mașina portocalie 0Senzația de blagoslovire pe care o are un individ după mai multe încercări eșuate de a-și atinge țelurile este nemaipomenită. Simte de parcă, într-un final, și-a văzut luminița de la capătul tunelului. Abia a zărit-o, nu a atins-o, și nici vorbă să se apropie de ea mai mult de un pas, dar, Slavă Domnului!, există și e doar a lui.
Este firesc să i se împăienjenească ochii după o realizare infimă și să creadă, necondiționat și cu naivitate, că norocul s-a întors cu burta spre el. Și ce burtă, ce șansă, ce binecuvîntare! „Ah, cît de frumos e să ai un succes după atîtea nereușite!” își spune omul îmbrăcat într-o aură imaginară.
Exact așa pot fi descrise reacțiile membrilor echipei Asociația Română pentru Cosmonautică și Aeronautică generate de lansarea reușită a unei rachete românești minuscule în largul aerian.
Cîtă bucurie pe ei, cîte lacrimi în colțul ochilor, de data asta balonul solar nu i-a dezamăgit. Și cîtă mediatizare a unui eveniment care ar fi trebuit să se întîmple cu cel puțin 20 de ani în urmă. Întreaga feerie națională a umbrit, cel puțin pentru o zi-două, agitația românilor legată de pensii, președinte, opoziție și alte cele. Numeralului „prima” îi stă foarte bine lîngă perechea „rachetă românească”.
Și ce nume frumos i-au dat, Helen. Sună parcă mai pitoresc și, în orice caz, are o rezonanță mai puternică decît Elena. Apoi, și portocaliul e culoare stridentă, plină de sens. Și ce dacă a fost lansată de pe o navă din largul Mării Negre? Nu-mi spuneți că și acum v-ați gîndit la Traian Băsescu.
Lina VDOVÎI
Adaugă un comentariu