Un cot și una în bot
Șah-mat 12 octombrie 2010 Niciun comentariu la Un cot și una în bot 1Pe un perete îngălbenit de vreme stă atîrnată fățuca unui băiețel de vîrstă fragedă, cu ochii scăldați într-un lac și cu opt degete aliniate deasupra nasului. Cu buzele supte, cu privirea necăjită ar trebui, teoretic, să înduioșeze, pentru că este afișul unei campanii împotriva violenței. În realitate, poza este ignorată, oamenii se plimbă ca niște stafii pe holul de spital, prinși în negura propriilor gînduri. Nimeni n-are timp pentru o altă suferință.
Ăsta este efectul campaniilor umanitare, al training-urilor și al centrelor de consiliere și de asistență socială. Sînt ignorate. În viscerele României actuale, oamenii au preocupări mult prea rudimentare pentru a se lăsa ademeniți de mesaje sociale. Acolo, un pumn sănătos și un șut în figura dușmanului rezolvă dilemele cotidiene cît ai zice pește. Mai grav, cuțitele țin loc de replici acide, de răspunsuri. Ai zis ceva nelalocul lui? Poftim un cuțit în inimă, să te înveți să taci! Pentru totdeauna.
Și asta se întîmplă mai ales în rîndul tineretului. Băieții de cartier, cu problemele lor de importanță primordială, cu răzvrătirea și sentimentele de ură față de tot ce îi înconjoară, ne demonstrează, încă o dată, că societatea noastră are mai mult decît o singură hibă. De fapt, dacă stai să îi numeri coșurile, descoperi o adevărată acnee vulgară. Și oricît de mult ne-ar plăcea să credem în existența unui leac miraculos, a unei soluții purificatoare, mi-e teamă că sîntem mai naivi decît cel mai încrezut pacifist.
În ziarul nostru decupăm adesea, cu meticulozitate, paragrafe din trecut, pe care apoi vi le împărtășim vouă, bobocilor poposiți în Iași sau studenților din anii terminali. Cu fiecare exercițiu de acest fel, înotăm, mai ales în anii de liceu și ne amintim fie de profa de română, care a aruncat cu creta în noi, fie de tocilarul clasei, fie de cravata cu care ne-am gîtuit entuziasmul. În amintirile noastre, abia își fac loc niște coate răutăcioase, nici vorbă de picioare în burtă sau de frunți sparte de perete.
Dar, se pare că am fost noi norocoși, de am ajuns în facultate cu toate organele la locul lor. După ce am trecut prin epoca adolescenților Emo, azi se pare că asistăm la un alt trend, al copiilor mutilați, al liceenilor înjunghiați și al profesorilor violenți. Nu degeaba au început înscrierile la cursurile gratuite de autoapărare pentru studenți în anii I și II de la Universitatea „Cuza”. Rectorul știe de ce.
Lina VDOVÎI
Adaugă un comentariu