Generația în jeanși și snickerși

Opinia de la centru Niciun comentariu la Generația în jeanși și snickerși 5

Nu cred că mi-a plăcut în mod de­o­sebit Adrian Păunescu. Ce să mai, m-am revoltat la culme cînd am aflat despre accidentul de mașină în care a fost implicată soția sa și care nu și-a găsit vinovatul nici astăzi. A­poi, era cît pe ce să cad în plasa zvo­nurilor, cînd scandalul Universității „Spiru Haret” era în floare, fiindcă a fost acuzat pe nedrept că ar fi fost unul dintre profesorii ilegal unși de Aurelian Bondrea.

Am crescut însă cu un imn în tim­pane pe care bunica mea lăcrima, în zi­lele de sărbătoare, cînd în casă mi­rosea a plăcintă cu măr și a căldură. Mai apoi, am rîs cu gura pînă la u­rechi cînd făceam repetiții pentru vreo serbare la școală, se găsea cîte unul să-i imite vocea baritonală. „Enig­matici și cuminți…”, răsuna ca un tunet sala de clasă, în rîsul tuturor.

Cei mai mulți dintre colegii mei de breaslă au cîte o amintire mai de­grabă neplăcută legată de el: unul a primit calificativul de „tîmpit”, cînd i-a cerut o declarație maestrului, al­tu­ia i-a trîntit telefonul în nas pentru că nu avea reportofonul pregătit. A­poi, am citit cu toții scrisorile pe ca­re același Adrian Păunescu i le tri­mi­sese „conducătorului iubit”, adre­­sîn­du-se cu „Să trăiți, Măria Voas­tră”. Atît am primit eu de la Păunescu și vinovată m-am întrebat cum pot oa­me­nii să se îngrămădească la aprins lu­mînări și recitat poezii, cînd pe fo­ile poetului au fost și pete grosolane de cerneală. „Despre morți, numai de bine”, ați spune.

Și totuși, dacă mie și celor ca mi­ne, Păunescu nu a mai putut să ne dea cîntece melodioase și poezii demodate, pentru cei care se în­gră­mă­deau pe stadioane ca să scape de viața a­pă­sătoare și gri, le-a oferit o ti­ne­re­țe. Îmbuibați cu McDonalds și cu re­vis­ta Bravo Girl sub braț, nu mai avem timp să simțim mai mult decît o decepție în amor gen Hannah Mon­tana. Noi nu mai avem blugi și adidași, sîntem generația în jeanși și snickerși, absorbiți de vedete de carton și deștiri tabloid. Ne place să pu­­nem îndoială în orice, ne plîngem că nu avem modele, ne închinăm la te­le­vizor ca la vițelul de aur. În afară de Madonna, nu ne mai adună nimeni cu miile pe stadion, nu mai citim po­ezie și bibliotecile s-au împăturit în laptopuri.

Pe lîngă „artiștii” care și-ar fi lan­sat și un album lîngă catafalc, mulți, foarte mulți s-au îngrămădit cu flori de toamnă în mînă să-i aducă un o­magiu lui Păunescu. Nu l-au numit „vulcan care a revărsat iubire”, nici „geniu”. Ei au venit pentru o ultimă reprezentație, să-și recapete o bu­ca­tă de tinerețe. Noi am privit și am înț­e­les, dar nu vom putea simți niciodată.

Andreea ARCHIP

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top