Lumea Erasmus, amînată timp de șapte ani

În contextul diminuării continue a sprijinului financiar din partea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, atît în domeniul didactic, cît și al cercetării, misiunea bugetară a universităților din România s-a schimbat. Însă, în încercarea acestora de a atrage fonduri europene, le-au neglijat pe cele care presupuneau relaționarea inter-universitară. La șapte ani după  implementare, programul Erasmus Mundus nu atrage decît studenții din România care se informează singuri, iar numărul proiectelor de cooperare la care au participat instituțiile de învățămînt superior din țară se pot număra pe degetele de la o mînă. La propriu.

Programul Erasmus Mundus – Scholarships and Academic Coo­pe­ra­tion (Burse și Cooperare Acade­mi­că) a fost lansat în 2004, avînd fi­nan­țare asigurată pînă în anul 2008. În urma succesului avut în prima sesiune, s-a hotărît continua­rea acestuia pentru perioada 2009 – 2013 și astfel implementarea celei de-a doua faze a programului a fost hotărîtă în luna decembrie a anului 2008 de că­tre Par­la­men­tul European. Aceasta a fost atribuită Agenției Executive a Educației, Cul­tu­rii și Audiovizualu­lui, care este res­pon­sabilă și de implementarea a altor 15 programe în domeniul educa­ți­ei fi­nanțate din fondurile comunității eu­ropene.

Conform Ghidului de Implemen­ta­re, unul dintre cele mai importante obiective ale proiectului este legat de perspectiva globalizării educației. Se dorește ca instituțiile de învățămînt din întreaga lume, în speță cele din inte­rio­­rul spațiului Uniunii Europene, să co­laboreze cît mai strîns în vederea rea­lizării unui proces educațional uniform, astfel încît cele trei stagii de în­vățămînt (licență, masterat și doctorat) să fie recunoscute și echivalate la ace­lași nivel între cît mai multe universi­tăți.

În mod concret, programul este structurat în trei părți, numite generic „Acțiuni”. Prima dintre acestea are ca scop implementarea programelor de master și doctorat comune dar și ofe­ri­rea de burse studenților sau cadrelor di­dactice care doresc să le urmeze. A­ceștia pot fi atît din țările Uniunii Eu­ro­pene cît și din spațiul extra-co­mu­nitar. În urma unor parteneriate reali­zate între instituții, cei care accesează aceste programe într-o anumită țară pot avea acces la continuarea stu­di­ilor în toate universitățile partenere din Eu­ropa, în funcție de structura acor­dului de cooperare.

Proiecte de milioane

Obiectivele acestei etape au fost tra­sate încă de la elaborarea proiectului din 2008 și nu au fost lăsate la voia întîmplării. Beneficiind de un buget total de 454 milioane de euro, se es­ti­mează realizarea a 150 de cursuri de master Erasmus Mundus și 35 de pro­grame de doctorate comune, la ca­re să participe aproape 9000 de studenți și 800 de candidați la titulatura de doctor. Din același buget fac parte și cele 50 de milioane necesare pentru finanțarea burselor a 2000 de cadre di­dactice europene și tot atîtea din țările aflate în afara spațiului comunitar. „Par­tenerii cu care am colaborat în prima fază a proiectului ne-au ajutat să tragem concluziile și să creionăm bu­ge­tul celei de-a doua ediții a programului, lansate în 2009. Am extins programul și către al treilea ciclu de învă­ță­mînt superior, doctoratul și conti­nuăm să oferim cît mai multe granturi pentru studenții din interiorul Uniunii Europene, pentru a asigura credibilitatea programului”, a declarat Dennis Abbott, purtătorul de cuvînt pentru Edu­cație, Cultură, Multilingvism și Tineret de la Comisia Europeană.

Celelalte două acțiuni se concentrează pe realizarea de parteneriate cu țări din afara spațiului comunitar. „Ac­țiu­nea 2” este singura ramură a proiectului care, la nivel bugetar, nu își ia banii din fondul alocat educației de că­tre comunitatea europeană, ci se ba­zea­ză pe instrumente speciale, cum ar fi Instrumentul European de Veci­nă­tate și Parteneriat și se estimează realizarea a 100 de proiecte de coopera­re internațională, finanțate cu un bu­get de 460 milioane de euro. Această ra­mură a fost dezvoltată mai mult în cea de-a doua parte a proiectului, în­cepută în 2009. „Ne-am dorit conti­nua­rea masterelor de calitate și a bur­selor com­plete de studiu pentru studenți din țările care nu fac parte din Uniunea Europeană, menținînd astfel programul concentrat pe promovarea în­vă­ță­mîn­tu­lui superior de calitate în zonele res­pec­tive. Totodată, dorim să continuăm elaborarea parteneriatelor de colaborare cu alte instituții de în­vă­ță­mînt su­pe­rior din țări care nu fac par­te din U­ni­unea Europeană. Pînă acum am re­ușit să menținem bugetul, dar e prea devreme să facem estimări, fiind abia la jumătatea perioadei de des­fășurare”, a mai precizat Dennis Abbott.

Proiectele realizate în ultima ac­țiu­ne au o finanțare mult mai redusă și sînt legate în special de promovarea întregului program la nivel global prin intermediul conferințelor, seminarii­lor, workshopurilor, oferirea unor premii sau realizarea de rețele in­ter­na­țio­nale de comunicare, cît și prin utili­za­rea studiilor sau analizelor.

Pentru master, prima la dreapta

Problema promovării și mai precis, cea a informării, pare să fie una din cele mai mari în România, în ce­ea ce privește accesul la facilitățile proiectului Erasmus Mundus. La nivelul De­partamentului de Relații Inter­na­ționale de la Universitatea „Ale­xan­dru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), pro­iectele Erasmus Mundus sînt tra­tate ca orice altă propunere de colaborare, însă în acest moment nu există nici un astfel de proiect în curs, conform Liviei Dimitriu, șeful departamentului. Din centralizarea realizată de către Comisia Europeană, în pe­ri­oa­da 2004 – 2010, rezultă faptul că au existat doar cinci proiecte de coo­pe­ra­re în care instituții de învățămînt superior din România s-au implicat în par­te­neriate Erasmus Mundus, din Iași nefiind nici una. Iar din comunitatea de 6000 de studenți care accesează acest program la nivel inter­na­țio­nal, în cei șapte ani de cînd a fost instituit programul Erasmus Mundus, doar 47 de studenți și cadre didactice au ales aceast tip de mobili­tate.

„Faptul că universitatea noastră nu are încă programe Erasmus Mundus active nu este însă un impediment pentru studenții care vor să urmeze un masterat sau un doctorat Erasmus Mundus. Statisticile europene arată că numărul de universități din statele ce au aderat în 2004 sau 2007 și care fac parte din astfel de consorții este modest. Iar universitatea noastră are deja masterate duble și numeroase doctorate în cotutelă, dar încă la nivel bilateral. Im­pli­carea noastră instituțională în programe multiple de tip Erasmus Mun­dus va fi catalizată pe de o parte de creș­te­rea vizibilității noastre academice prin parteneriatele multiple la care am de­ve­nit membri în ultimii ani (palierul bi­lateral nefiind de ajuns) și, pe de altă parte, de creșterea numărului de cursuri predate în limbi de circulație in­ter­na­țio­nală”, a declarat prof. univ. dr. Hen­ri Luchian, prorector de relații in­ter­na­țio­nale la UAIC.

Acest lucru se datorează și faptului că, neexistînd propuneri de cooperare în care să fie implicate universitățile din țară, studenții sînt nevoiți să acceseze masterele prin intermediul universităților din alte țări. De exemplu, un student care vrea să urmeze cursurile unui master în jurnalism, prin intermediul unui grant Erasmus Mun­dus, va trebui să se înscrie la una dintre instituțiile de învățămînt superior care au lansat sau au răspuns unei ce­reri de cooperare. În acest domeniu, Universitatea Aarhus din Danemarca este unul dintre întemeietorii unui con­sorțiu care sprijină un masterand să ur­meze cursurile specializate pe jurna­lism atît în cadrul universităților din Eu­ro­pa, cît și în cele din spațiul in­ter­na­țio­nal.

Interes scăzut, rezultate zero­

Avantajul masterelor de tip Mun­dus constă în faptul că un student își poa­te alege atît materiile studiate pe par­­cursul celor doi ani, cît și universi­tă­țile și țările în care va face aceste studii, în funcție de relațiile de coope­rare dintre acestea. În cazul masterului în jurnalism, primul an de studiu va fi petrecut la Universitatea Aarhus din Danemarca și la Școala Daneză de Media și Jurnalism, unde vor fi studiate șase module pe parcursul a două semestre, cu teme variate, de la for­mele globalizării în mass-media, pînă la jurnalismul de investigație sau cel analitic.

Cel de-al doilea an de studiu este dedicat specializării, care se poate face la universitățile partenere. Masteranzii care doresc să urmeze cursuri de me­dia și politică pot merge la Uni­ver­si­tă­ții din Amsterdam, Olan­da, cei care sînt interesați mai mult de aspectul e­co­nomic vor putea merge în Anglia, la City Universitity din Lon­dra. As­pec­tele culturale ale jurnalismului pot fi studiate în Germania, la Univer­si­ta­tea din Hamburg, iar pro­blemele pu­se de către război și regiunile de conflict sînt dezbătute în Ir­landa, la Uni­versitatea din Swansea, Wales. Pe lîngă acestea, din consorțiu mai fac parte și instituții de învățămînt superior care nu aparțin spațiului Uniu­nii Eu­ropene, cum ar fi Uni­versitatea Tehnică din Sydney, Uni­ver­sitatea Catolică din Chile sau Uni­versitatea din California.

La nivel financiar însă, înscrierea la aceste tipuri de mastere este scumpă pentru doritorii care nu sînt deja studenți ai uneia dintre instituțiile de în­va­țămînt superior partenere. În acest caz, pentru taxele de școlarizare pe pe­rioada celor doi ani de studii, 2011 – 2013, un student din Europa trebuie să scoată din buzunar 5.000 de euro, iar cei din zona extra-comunitară plătesc de trei ori mai mult, 16.500 de euro.

Însă banii nu sînt singurul criteriu de selecție. Înscrierea la oricare din­tre aceste mastere se realizează pe baza u­nui concurs. Aplicanții trebuie să aibă o cunoaștere foar­te bună a limbii, re­ferințe de la profesorii universității un­de și-a în­che­iat studiile de licență, și cel mai important aspect: experiență în domeniu. Fără dovada unui minimum de trei luni de zile în care aplicantul a lucrat, ca jurnalist în cazul de față, aces­ta nu va putea trece de prima triere. În ciuda tu­turor acestor criterii însă, la nivel mondial, programul Erasmus Mun­dus a avut parte de un succes continuu: „După șapte ani de la implementarea programului, putem spune că feedback-ul pe care îl primim din partea instituțiilor de învățămînt superior și a studenților este unul de natură poziti­vă. Sîntem bucuroși să vedem faptul că atît studenții cît și cadrele didactice profită foarte mult de partici­parea în programul Erasmus Mun­dus, nu doar prin învățarea și acumularea competențelor academice, ci și prin dezvol­ta­rea relațiilor interculturale și a limbajului”, a conchis pur­tă­torul de cuvînt al Comisiei Europene.

Dacă însă în România interesul pentru astfel de burse este unul scăzut, țări precum SUA, China, Autralia sau Canada au fost printre cele mai receptive la capitolul parteneriate inter-universitare, în timp ce China, India, Brazilia, Rusia și Etiopia au dat cei mai mulți studenți pentru burse individuale de studiu la nivelul masterelor.

***

În contextul în care timp de șapte ani de zile universitățile din România nu s-au implicat în informarea studen­ților, singura șansa a celor care își permit, din punct de vedere financiar, să urmeze un master din programul Mundus la universitățile din Uniunea Europeană, stă în orele petrecute cu ochii lipiți pe Google. Cît despre programele de cooperare universitară, pen­tru instituțiile de învățămînt superior din țară tot fondurile de la Minister sînt mai la îndemînă, chiar dacă în curînd nu vor putea să-și plă­tească cu ele nici măcar factura electrică.

Cătălin HOPULELE