Presa trebuia să fie un cîine de pază, nu doar un stenograf
Interviu 7 decembrie 2010 Niciun comentariu la Presa trebuia să fie un cîine de pază, nu doar un stenograf 2Cum să vezi cel mai bine schimbările din presă, daca nu din interiorul ei? De mai bine de 30 de ani de cînd a intrat in branșă, Nancy Benson a văzut cum radioul a trecut din FM în digital. Jurnalismul, indiferent de ambalajul în care este prezentat, ar trebui să păstreze aceleași reguli de bază, însă schimbările din ultima vreme nu aduc decît o mai mare tabloidizare pe paginile cotidienelor americane. Jurnalista a fost prezentă la Iași în cadrul Programului Intercultural Radio Workshops organizat între 25 și 27 noiembrie la Universitatea “Al. I. Cuza”.
OPINIA VECHE: Care ar fi nișa unde s-ar observa cel mai bine diferențele între jurnalismul european și cel american?
NANCY BENSON: Am putea spune că sînt multe domenii în care cele două tipuri sînt diferite, însă, cînd mă gîndesc la jurnalismul european, mă gîndesc la cel de opinie, unde ziarele reprezintă pe alocuri partide politice. În Italia, cînd am locuit acolo, m-am familiarizat cu acest lucru, acest subiectivism. Acum nu aș putea să vorbesc de toată Europa – fiecare țară are obiceiurile ei – dar, în Italia, cînd te duci la standul de ziare și cumperi unul anume, acest lucru spune ceva direct despre politica ta. În SUA încercăm să fim obiectivi, încercăm să ne bazăm pe știri mai mult. Bineînțeles, acum pot spune că această cantitate de jurnalism de opinie a crescut aici foarte mult mai ales la televiziunile prin cablu.
O.V.: De unde acest interes al americanilor pentru zona editorialistă?
N.B.: Nu cred că sînt neapărat mai interesați, însă, de exemplu, sînt acele talkshow-uri unde invitații discută, adesea, despre anumite subiecte controversate. Ei bine, oamenilor le place această energie a controverselor. Nu este un lucru rău dacă acel lucru despre care vorbești este bazat pe fapte. Însă, în unele cazuri, acestea devin vagi, oamenii nu știu prea bine și nu sînt nici foarte bine informați. Trebuie să separăm comentariul de știre, dar, dacă vorbim de entertainment, știrea a devenit un fel de entertainment. Înainte, chit că gazdele acelea făceau orice ca să anime invitații și telespectatorii, ei tot se bazau pe fapte concrete, pe știri. Acum nu este așa.
O.V.: În aceste condiții economice, rămîne varianta tabloidizării una dintre cele mai ușoare maniere de a îți păstra tirajul ridicat?
N.B.: Am putea spune că fac asta nu pentru că le pasă de știri, ci pentru că este mult mai ușor să pui informații din entertainment, pentru că le poți lua dintr-un serviciu mai larg la care ai acces. Este ușor să îți umpli paginile cu informații care nu sînt făcute de ziarul tău. Dacă tai personalul, dacă ai mai puțini oameni care să își facă terenul, tu tot mai ai acele pagini de umplut, așa că ajungi să le umpli cu astfel de povești. Ele nu sînt neapărat bîrfe, adesea, aceste știri sînt și ele bazate pe lucruri reale; Lindsay Lohan chiar a trebuit să se ducă la dezintoxicare.
Cred că oamenii sînt interesați de acest lucru și vor să-i atragă și pe tineri, ei nu pot să-i aibă numai pe bătrîni drept public țintă, că aceștia, într-un final, vor muri. Deja trebuie să se gîndească cum vor cuceri tinerii, iar dacă ei de astfel de lucruri sînt interesați, ce faci? Nu este neapărat un lucru neobișnuit, pentru că atunci cînd ești tînăr, n-ai casă, n-ai o slujbă, nu crezi că ai să ajungi vreodată bolnav, așa că reforma din Sănătate a președintelui Obama nu o să ți se pară importantă. Cînd vei îmbătrîni, vei avea copii, vei avea și o ipotecă asupra casei tale, și o slujbă, iar aceasta nu are o asigurare medicală și treptat îți dai seama cît de importante sînt ele.
O.V.: Să luăm de exemplu, New York Times și Chicago Tribune. Cum au făcut ele față acestei perioade?
N.B.: La NY Times nu văd o mare schimbare, pentru că ei investesc foarte mult în acei reporteri, ei sînt deja un brand și nu îi văd făcînd chestii tabloid. Dar pot să spun că Chicago Tribune, e neapărat tabloidizare, trece prin numeroase probleme, mai ales că este în faliment. Mulți spun că asta vine din cauza conducerii, întrucît a fost cumpărat de o mare companie. Uite, aici este diferența la jurnalismul american, înainte, ziarele sau posturile de radio erau deținute de oameni din comunitate și lor le păsa de acea comunitate ca să îi informeze.
Se făceau și bani în aceeași vreme, deveneau și bogați, însă acești patroni trăiau în comunitate, iar cînd ieșeau în oraș, erau luați la întrebări că de ce nu au scris despre acel lucru sau de ce au abordat în acest fel problema. Era un schimb permanent de informații, șeful trăia între cei care citeau ziarul.
Acum ai foarte multe posturi de radio, televiziuni sau ziare care sînt deținute de corporații mari, fără nici o legătură cu comunitatea. Ei nu vor decît profitul. Așa s-a întîmplat și cu Chicago Tribune. E deținută de aceeași companie care deține și L.A. Times și ei nu văd decît niște piețe și cum să crească profitul. Merg pe știri generale, naționale, în loc să le susțină pe cele locale, astfel taie și din personal. Evident că va avea o urmare asupra calității ziarului, ei deja au redus numărul și dimensiunea paginilor, au încercat să mențină calitatea ridicată, însă cu mai puține pagini.
O.V.: O altă problemă, prezentă și la noi de altfel, ține și de așa-zisa manipulare, iar un bun exemplu l-a dat Paul Krugman de la NY Times, care spunea că 80% din cei care erau de acord cu războiul din Irak, erau telespectatorii televiziunilor Fox. Ține efectul Murdoch de manipulare?
N.B.: Trebuie să îți amintești că a fost o campanie de dezinformare atunci. O bună parte din stații purtau astfel de mesaje, campanii în care ne tot ziceau de ce să mergem în Irak. Aici presa a greșit pentru că a crezut în ce au spus guvernanții.
Presa trebuia să fie un cîine de pază, nu doar un stenograf. Ulterior, multe s-au simțit vinovate pentru că nu au confruntat Guvernul. Erau acei oameni Dick Chenney. Ei sînt politicieni au făcut o carieră din a se promova.
La urma urmei, dacă vor asculta numai o singură stație, dacă aceea le va fi singura sursă de informare și vor vota în urma a ceea ce aud acolo, oamenii vor primi ceea ce merită. Asta e democrația, nu este întotdeauna bine ceea ce iese, dar acesta-i modul în care funcționează.
George GURESCU
Adaugă un comentariu