Presa trebuia să fie un cîine de pază, nu doar un stenograf

Interviu Niciun comentariu la Presa trebuia să fie un cîine de pază, nu doar un stenograf 2

Cum să vezi cel mai bine schimbările din presă, daca nu din interiorul ei? De mai bine de 30 de ani de cînd a intrat in branșă, Nancy Benson a văzut cum radioul a trecut din FM în digital. Jurnalismul, in­diferent de ambalajul în care este prezentat, ar trebui să păstreze aceleași reguli de bază, însă schimbările din ultima vreme nu aduc decît o mai mare tabloidizare pe paginile cotidienelor a­me­­ricane. Jurnalista a fost prezentă la Iași în cadrul Programului Inter­cultural Radio Workshops organizat între 25 și 27 noiembrie la Univer­si­tatea “Al. I. Cuza”.

OPINIA VECHE: Care ar fi ni­șa unde s-ar observa cel mai bine dife­rențele între jurnalismul european și cel american?

NANCY BENSON: Am putea spu­ne că sînt multe domenii în care cele două tipuri sînt diferite, însă, cînd mă gîndesc la jurnalismul european, mă gîn­desc la cel de opinie, unde ziarele re­prezintă pe alocuri partide politice. În Italia, cînd am locuit acolo, m-am fami­liarizat cu acest lucru, acest su­biec­tivism. Acum nu aș putea să vor­besc de toată Europa – fiecare țară are obiceiurile ei – dar, în Italia, cînd te duci la standul de ziare și cumperi unul anume, acest lucru spune ceva direct des­pre po­­­li­tica ta. În SUA încercăm să fim obiectivi, încercăm să ne bazăm pe știri mai mult. Bineînțeles, acum pot spune că a­ceas­tă cantitate de jurnalism de opi­nie a crescut aici foarte mult mai ales la televiziunile prin cablu.

O.V.: De unde acest interes al a­me­ricanilor pentru zona editorialis­tă?

N.B.: Nu cred că sînt neapărat mai interesați, însă, de exemplu, sînt acele talkshow-uri unde invitații discută, ade­sea, despre anumite subiecte controversate. Ei bine, oamenilor le place această energie a controverselor. Nu este un lucru rău dacă acel lucru despre care vorbești este bazat pe fapte. Însă, în unele cazuri, acestea devin vagi, oamenii nu știu prea bine și nu sînt nici foarte bine informați. Trebuie să separăm comenta­riul de știre, dar, dacă vorbim de entertainment, știrea a devenit  un fel de en­ter­­tainment. Înainte, chit că gazdele ace­lea făceau orice ca să anime invitații și telespectatorii, ei tot se bazau pe fapte concrete, pe știri. Acum nu este așa.

O.V.: În aceste condiții economice, rămîne varianta tabloidizării una dintre cele mai ușoare maniere de a îți păstra tirajul ridicat?

N.B.: Am putea spune că fac asta nu pentru că le pasă de știri, ci pentru că este mult mai ușor să pui informații din entertainment, pentru că le poți lua dintr-un serviciu mai larg la care ai acces. Este ușor să îți umpli paginile cu informații care nu sînt făcute de ziarul tău. Dacă tai personalul, dacă ai mai puțini oameni care să își facă terenul, tu tot mai ai acele pagini de umplut, așa că ajungi să le umpli cu astfel de povești. Ele nu sînt neapărat bîrfe, adesea, aceste știri sînt și ele bazate pe lucruri reale; Lindsay Lohan chiar a trebuit să se ducă la dezintoxicare.

Cred că oamenii sînt interesați de acest lucru și vor să-i atragă și pe tineri, ei nu pot să-i aibă numai pe bătrîni drept public țintă, că aceștia, într-un final, vor mu­ri. Deja trebuie să se gîndească cum vor cuceri tinerii, iar dacă ei de astfel de lucruri sînt interesați, ce faci? Nu este neapărat un lucru neobișnuit, pentru că atunci cînd ești tînăr, n-ai casă, n-ai o sluj­bă, nu crezi că ai să ajungi vreodată bol­nav, așa că reforma din Sănătate a președintelui Obama nu o să ți se pa­ră importantă. Cînd vei îmbătrîni, vei avea copii, vei avea și o ipotecă asupra casei tale, și o slujbă, iar aceasta nu are o asigu­rare medicală și treptat îți dai sea­ma cît de importante sînt ele.

O.V.: Să luăm de exemplu, New York Times și Chicago Tribune. Cum au făcut ele față acestei perioade?

N.B.: La NY Times nu văd o mare schimbare, pentru că ei investesc foar­te mult în acei reporteri, ei sînt deja un brand și nu îi văd făcînd chestii tabloid. Dar pot să spun că Chicago Tribune, e neapărat tabloidizare, trece prin nume­­roase probleme, mai ales că este în faliment. Mulți spun că asta vine din cau­za conducerii, întrucît a fost cumpărat de o mare companie. Uite, aici este diferența la jurnalismul american, înainte, ziarele sau posturile de radio erau de­ținute de oameni din co­munitate și lor le păsa de acea comunitate ca să îi in­formeze.

Se făceau și bani în aceeași vreme, deveneau și bogați, însă acești patroni trăiau în comunitate, iar cînd ieșeau în oraș, erau luați la întrebări că de ce nu au scris despre acel lucru sau de ce au abordat în acest fel problema. Era un schimb permanent de informații, șeful trăia între cei care citeau ziarul.

Acum ai foarte multe posturi de radio, televiziuni sau ziare care sînt deținute de corporații mari, fără nici o legătură cu comunitatea. Ei nu vor decît profitul. Așa s-a întîmplat și cu Chi­cago Tribune. E deținută de ace­eași companie care deține și L.A. Times și ei nu văd decît niște piețe și cum să crească profitul. Merg pe știri gene­rale, naționale, în loc să le susțină pe cele locale, astfel taie și din personal. Evident că va avea o urmare asupra cali­tății ziarului, ei deja au redus numărul și dimensiunea paginilor, au încercat să mențină calitatea ridicată, însă cu mai puține pagini.

O.V.: O altă problemă, prezentă și la noi de altfel, ține și de așa-zisa manipulare, iar un bun exemplu l-a dat Paul Krugman de la NY Times, care spunea că 80% din cei care e­rau de acord cu războiul din Irak, erau telespectatorii televiziunilor Fox. Ține efectul Murdoch de manipulare?

N.B.: Trebuie să îți amintești că a fost o campanie de dezinformare atunci. O bună parte din stații purtau astfel de mesaje, campanii în care ne tot ziceau de ce să mergem în Irak. Aici presa a greșit pentru că a crezut în ce au spus guvernanții.

Presa trebuia să fie un cîine de pază, nu doar un stenograf. Ulterior, multe s-au simțit vinovate pentru că nu au confruntat Guvernul. Erau acei oameni Dick Chenney. Ei sînt politicieni au făcut o carieră din a se promova.

La urma urmei, dacă vor asculta numai o singură stație, dacă aceea le va fi singura sursă de informare și vor vota în urma a ceea ce aud acolo, oamenii vor primi ceea ce merită. Asta e democrația, nu este întotdeauna bine ceea ce iese, dar acesta-i modul în care funcționează.

George GURESCU

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top