Știrile aduc potopul

Storurile sînt mereu trase peste fe­restrele apartamentului nouă de la etajul doi. Nimeni nu știe dacă Marinică lucrează sau dacă a făcut pia­ța. Numai el cunoaște toate cîte fac vecinii de-a lungul zilei, de luni pînă duminică, pentru că de la ora șase în zori, bărbatul pornește propriul sistem de supraveghere, creat pe vremea cînd părinții l-au izolat în podul casei.

Dă fuga în debara după trei bor­cane mari, cu sticla subțire pe care le așază în canalele de pe peretele ce dă la familia Stroescu din garsoni­e­ra opt, ca să poată afla primul ce se întîmplă la judecătorie și la co­mi­sa­riat, unde lucrează cei doi soți.

A­poi, leagă firele unei camere de fil­mat minuscule și o introduce prin cră­pătura dinspre apartamentul ze­ce, nimerind chiar în bucătăria doam­nei Flori, cea care gătește me­­reu doar să se plîngă soțului că pînă ter­mină cele 1001 rețete minunate din revista Practic mai are cîteva su­te. Noutățile din garsoniera de sub el le primește prin telefon. De fiecare dată cînd acesta sună, printr-o linie secretă se apelea­ză și la Marinică, care stă să plîn­gă la fiecare două ore din ca­u­za declarațiilor de dragoste făcute de pretendentul studentei de la u­nu. Cu mai multă veselie ascultă cearta bătrîneilor de deasupra, cei pe care îi știe de cînd s-a mutat pe stra­da Guglielmo Marconi. Emi­ță­­­­torul principal, aflat în podeaua ve­­­teranilor, comunică cu altul le­gat de lustra din sufrageria lui Mari­ni­că, locul unde se desfășoară tot a­cest teatru de știri.

Iar cînd, duminică, moșul i-a re­proșat soției că a pus în supă zahăr în loc de sare, bărbatul de la doi a iz­bucnit în rîs, s-a împiedicat de fi­­re­le camerei de filmat și ale telefo­­nului și le-a rupt. Apoi a dat cu ca­­pul de borcanele din perete și le-a crăpat, iar lustra prinsă șubred a că­­zut pe urechea stîngă a lui Ma­ri­ni­­că, distrugîndu-i simțul fin al a­u­­zului pe vecie.

Iulia CIUHU