Calificativul FB
Opinia de la centru 25 ianuarie 2011 Niciun comentariu la Calificativul FB 1Am intrat pe Facebook astăzi, dar nu din prima. Nu intru în fiecare zi, decît cînd îmi spune un prieten că m-a „tăgguit” cineva sau că mi-a comentat poza. „Cine naiba e Marcel Roxana?”, m-a întrebat mirat peste măsură într-o seară în metrou, în timp ce cu bețigașul subțirel umbla delicat pe ecranul telefonului. Habar n-am cine e Roxana Marcel, prin urmare, am avut un motiv întemeiat să intru a doua zi. M-am edificat: este soția unui fost coleg de generală. Am un cerc larg de cunoștințe cu care nu m-am văzut în viața mea, nu le cunosc după nume, dar sîntem „friends”.
Nu sînt dependentă de Facebook și o pot demonstra spunîndu-vă că în momentul în care văd „FB” într-o propoziție mă gîndesc prima dată la calificativul „Foarte bine” dat elevilor de I – IV la școală. Sînt novice, dar pe punctul de a lua virusul. Cam tîrziu ce-i drept. Sînt scumpă la like-uri și foarte rar scriu ceva pe wall-ul meu, aproape niciodată pe al altuia. Dau fuguța pe tastatură cînd prietena mea mă anunță că vreo cunoștință pe care, de comun acord o disprețuim și-a încărcat poze. „Nu-i așa că s-a făcut o pițipoancă?”. Ne hlizim și știm amîndouă că locul ei ar fi pe „Hi5”, nu pe FB. Pe vechea rețea au rămas cei care apar frecvent pe pitzipoancă.org sau cei care țin neapărat să arate că au fost frumoși odată, mai exact, la nuntă.
Despre Twitter nu știu nimic, dar am înțeles că e pentru hipster-ii care citesc „Tataia” și au 15 ani neîmpliniți. Așa că eu rămân la Facebook pînă cînd mă vor convinge prietenii că voi fi pusă mai bine în valoare de vreo altă rețea de socializare. Apropo, ați văzut filmul? O persoană în a cărui discernămînt am mare încredere mi-a spus că e o mare porcărie, că în el joacă și Justin Timberlake care are o voce de „Sexy back”. O altă persoană pentru care sînt în stare să bag mîna în foc spune că e un film bine realizat, că „merge”. Fără a-mi dori să-l văd, știu sigur că a fost un film bazat pe principiul „bate fierul cît e cald”, a cărui menire a fost să facă bani, mulți bani. Despre asta e FB pînă la urmă. Și despre cum să te uiți în curtea altora cu nerușinare, să bagi capul pe geamul unei case, știind sigur că nu te vede nimeni, dar și să te dezbraci în văzul lumii, sperînd să te vadă doar cine vrei tu. Cred că nouă, românilor, ni se potrivește foarte bine genul ăsta de „socializare”. Nu am învățat încă să văd cîți prieteni am pe FB, dar sigur infinit mai mulți decît în realitate.
Ca să fiu sinceră, intru pe Facebook la fel ca în mall, cu bani puțini în buzunar, gata să mă uit în toate vitrinele posibile, dar și să arunc cu cardul atunci cînd văd ceva ce-mi place maxim. Nu sunt dependentă încă și asta e FB.
Andreea ARCHIP
Adaugă un comentariu