Reporterii atacați cerebral

Punctul pe VIP Niciun comentariu la Reporterii atacați cerebral 1

Venim de la facultate sau de la ser­vi­­ciu, lăsăm geanta la ușă și ne arun­căm în fotolii cu telecomanda în mî­nă. A devenit un automatism sau mai de­gra­­bă o nevoie vitală să ne luăm doza zil­­nică de informație. Și din confortul fo­­toliului de piele, cînd așteptăm cu ne­­răbdare să vedem al cî­telea Guvern fa­­ce boc, parcă nici nu mai contează cî­tă apă intră în ciz­me­le reporterului a­mă­­rît care transmi­te de la inundații.

Așteptăm pasiv să ni se răspundă la ce­le cinci întrebări: cine e mai bo­gat de­­cît noi?, pe unde se mai fură?, cum se mai copiază la examene?, de ce mai por­­nește cîte o revoluție?, ce s-a mai în­­tîmplat în fascinantul ținut al Fa­ce­book-ului?

Dar nimeni nu se oprește un mi­nut din privitul peste gard în curțile ve­­ci­ni­lor de hotare, de continent sau de glob, să se gîndească la ce presiu­ne apa­să pe ume­rii purtătorilor de pix, mi­crofon sau reportofon. Unora le șu­ie­ră gloanțe pe lîngă ureche, al­to­ra li se trîntesc uși în nas, alții aleargă după mi­niștri care alt­minteri vor­besc prea mult, dar de cum îi ză­resc intră în si­len­­tio stampa, se bagă pe sub piele, ori­cît de groasă ar fi în ca­zul unora, și to­tul ca să ne țină pen­tru o oră departe de telecomandă, iar Lara Logan, co­res­pondent CBS în Egipt a fost viola­tă și agresată în pli­nă stra­dă.

Jurnalista din Los Angeles, Se­rene Branson, a fost aproape de un atac ce­re­bral în timp ce transmitea în di­rect de la premiile Grammy. Stre­sul și emo­­­țiile au făcut-o pe Serene să-și piar­dă coerența în timpul transmi­siei. Cu­vin­tele îi ieșeau cu greu, dar tî­nă­ra fă­cea în continuare eforturi să du­că transmi­sia pînă la capăt. Ea afirma că înainte de a începe transmisia ve­dea în ceață și gîndea mai greu decît în mod normal.

O altă jurnalistă din Statele Uni­te ca­re suferă de epilepsie a fost într-o si­tua­ție asemănătoare, cînd în timp ce pre­­zenta știrile dimineții a fă­cut o criză și nu a reușit să încheie jur­nalul, acesta fiind continuat de o co­legă de platou. Sarah Carlson mărturisea că nu mai putea să vorbească, că era con­ști­en­tă că ceea ce spu­nea nu are sens și s-a re­găsit în vi­deo­clipul cu Serene Bran­son, care a strîns sute de mii de vi­zio­nări pe You­Tube.

Dacă pînă acum în lumea reporteri­lor cea mai întîlnită era criza morală, care se lăsa cu încălcat principii și co­duri deon­tologice sau cu migrații dintr-un trust în altul, la timpuri noi, obice­iuri noi. Iar dacă unii nu știau cum să le în­chi­dă gura, se pare că stresul și pre­siu­nea primului venit cu știrea fac echi­pă bu­nă în acest sens. Se re­co­man­dă ves­te anti-stres în răz­bo­iul pen­tru exclusi­vi­tate.

Ramona BALABAN

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top