Pietrele lui Marte
1001 de chipuri 1 martie 2011 , de Opinia Studențească Niciun comentariu la Pietrele lui Marte 2Mărțișoarele Muzeului de Istorie Naturală au povești mai vechi decît legenda Mărțișorului. Dincolo de scările care amintesc de un laborator de biologie al unui liceu provincial, un elefant imens de gips, alături de scheletul unui prieten veghează absenți expoziția cu vînzare de pietre semiprețioase, minerale și bijuterii.
Exponatele populează un rînd de tarabe așezate dreptunghiular asemenea unui talcioc oriental, sub grimasa de bronz a lui Charles Darwin. Iar doamnele cu căciuli pufoase și copii curioși și gureși ascultă atent explicațiile tacticoase ale vînzătorului-ghid, trăgînd cu ochii la prețurile piperate ale mărgelelor milenare. „Trunchiul lung al copacului a fost tăiat în rondele, șlefuit și lăcuit, ca la final să aibă această formă. Este vorba de lemn opalizat format pe parcursul unui milion de ani în condiții anaerobe. Acesta e adus tocmai din Arizona, avem și noi astfel de fenomene, dar nu se compară estetic cu acesta”, explică domnul înalt cu ochi cenușii despre bucata lucioasă de lemn maroniu.
Jaspul oceanic din Madagascar mă privește cu niște ochi decolorați și imobili dintr-un pandativ triunghiular. La unul din capetele mesei, un laptop proiectează un documentar despre safire, despre roci metamorfice sau sedimentare, formarea rubinelor și tăiarea fațeteor pietrelor prețioase care acaparează definitiv grupul eterogen de copii cu nasuri roșii de frig.
Zestrea cu 58 de fațete
Calcedonii albicioase și opace, Piatra Deșertului, asemănătoare unui totem păgîn din lut roșiatic, agat fosil, aquamarin, coral fosil, fluorină, coliere lunguiețe de jad de un verde lăptos, ametisturi de culoarea unui asfințit înnorat, ochi de tigru, sidef și perle de cultură alături de scoici imense așezate ca într-un ierbar maritim se succed sub ochii curioșilor înfrigurați. Zici că un sipet cu camee și mărgele prăfuite descoperit într-un pod întunecos s-ar fi răsturnat pe mesele din muzeului.
Tava de malahit din Congo de un verde aprins cu margine aurită pare desprinsă de pe altarul unui cap de trib din inima Africii. Iar în timp ce privea hipnotizat cîteva bile de cuarț rozaliu, un puști care abia ajungea cu privirea bulbucată la suprafața mesei nu vedea diferențele dintre bomboana zaharisită înfiptă în bețișorul de plastic și piatra lucioasă cu striații albe. „Uite, tati, Chupa Chups!”.
Alexandra PANAETE
Autor:
Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.
Adaugă un comentariu